Cu caiacul prin padure
6 dimineata, sambata, suna ceasul. Am sarit din pene (cum zic nemtii), mi-am luat echipamentul cat pentru 3 ture si val vartej am plecat de-acasa. Am gasit masina cu barca pe ea, o minunatie facuta dupa planuri canadiene, din lemn tratat cu fibra de sticla si lacuit, ne-am regrupat si am pornit in directia Oltenita. Era inceputul.
Supectam, dupa experienta de anul trecut, ca tot somnul imi va dispare imediat ce ajung pe apa. Pana sa ne strangem toti am distribuit optim bagajele in caiac, apoi le-am scos, le-am redistribuit, le-am scos iarasi, am luat aparatul, am facut poze, am pus aparatul la loc, iar l-am scos, am rearanjat. Parca incapeau toate, ca la lansarea pe apa Argensului sa capitulez si sa dau un bagaj in alta barca.
Fara vant din fata, fara pericol de ploaie, fara tantari, cateva raze de soare caldute. Si multe barci de toate felurile: caiace de tura, sau mai rapide, elegante sau practice, cateva canoe, un caiac home made dupa planuri, un caiac gonflabil, si unul foldabil. Eu ca si data trecuta in cel galben si sprintar. Am purces cu mic cu mare la drum intr-un ritm perfect dupa o iarna prea lunga.
Am padelat cu pofta, cu scurte pauze si regrupari, poante si povestiri. Nici nu stiu cum a trecut timpul, am cotit, si deodata ne-am trezit in padure…
Crengute, viraje bruste, deodata viraje foarte bruste, stanga, dreapta, trante cu crengile, frana, marsarrier, avant, stanga, ambuteiaj. Depasire, cedeaza trecerea. Semnal. Buf cu padela in copac. Distractie 
Rabdare. Frana, stanga, mult stanga, dreapta, si mai mult stanga. Poteca alternativa. Copaci mai multi. O poienita inundata! Pasari. O cascada artificiala si curent puternic. O bariera de copaci. Stanga, dreapta, stanga. Mi s-a facut foame Si nu am acces la aparat…
Cu grija suntem dirijati de organizatori pe culoarul navigabil si acostam pe o insula verde rupta dintr-o carte cu povesti. Abia ne scoatem straturile si ne intindem la soare. Suntem serviti cu cea mai buna placinta ever, pregatita cu o zi inainte special pentru noi. Deja focul e gata si se pregateste ceva extrem de bun de mancare.
Timp pt povesti si test drive. Incerc si eu pt prima data o canoe. Not bad at all. E drept, este o canoe speciala, foarte usoara, cu eleganta nobla a lemnului si manevrata cu multa tehnica. Eu doar testez senzatia de padelat, si ma apuc de poze.
Urmeaza delicatesele: ciuperci umplute, cartofiori in coaja, peste la gratar, si cate ceva serios si pentru cei mai carnivori dintre noi … apoi timp de o siesta, si de inca un test drive.
Pornim in formatie la drum, iesim pe Dunarea cea larga. Soare, vant din spate. Plutind pe o coaja la suprafata suvoiului de apa, respir senzatia de libertate.
O tura perfecta, un inceput de primavara minunat, organizatorii s-au intrecut pe ei insisi, jos palaria!
