Rodiq » Page 'prizonierii strazilor'

prizonierii strazilor

Ma trezesc la 6:45 ca sa ajung inaintea zugravilor si a dl. instalator (planificati la 8, pt montatul cazii). La 7:20 ca o floare am plecat cu masinuta directia Floreasca. La capul strazii, surpriza, deja era aglomerat. Cu rabdare, pe scurtaturile obisnuite, incet incet ajung in Floreasca la 7:55. Am ajuns prima. Am urcat, am inspectat un pic apartamentul, am mai masurat diverse.

Apar si zugravii, discutam un pic despre diferentele dintre un Logan diesel de 10.o00 Eur si Toyota Yaris de 11.000 Eur. Dl. instalator, pentru prima data, intarzie. Pe la 8:15 ma suna, are pana. Si are si roata de rezerva pana, nu stie exact cat dureaza pana rezolva, dar cel putin o ora. Profit sa merg pe Fabrica de Glucoza unde mi se pregatesc usile de interior, pentru a stabili culoarea. Pe drum trec rapid prin Tei (strada Pargari, raiul depozitelor de materialelor de constructii) si umplu porbagajul cu saci de nisip si tenco.

La 8:45 sunt in atelier. Manerele ingropate achizitionate cu o zi inainte din Pipera, cu pretul unui ambuteiaj de 2 ore, nu sunt bune (au nevoie si de niste suruburi pentru a fi prinse, care raman vizibile pe partea opusa a usii). Sunt un pic nervoasa. Merg pentru culoare, intr-un atelier mixaj intre o bucatarie si o camera de vrajitorii. Un dop de colorant galben turnat intr-o oala mare neagra, unul de colorat rosu, un pic de diluant, o proba, inca un varf de rosu, inca o proba si se ajunge la culoarea dorita pe mostra de furnir. Intre timp baietilor le vine o idee salvatoare, sa gaureasca manerele ingropate ca sa le prinda cu surub arginitiu ramas ingropat in shield. Nu arata extraordinar, nici rau insa. Decat sa mai stau inca 2 ore in ambuteiaj pt alte manere, dau ok-ul. Pentru montaj mai trebuie doar dyo marin – las baietilor banii ca sa nu mai merg eu dupa el, si geamurile, mi se recomanda un geamgiu in aviatiei. Il sun pe instalator – sigur va mai dura – asa ca directia aviatiei la geamgiu.

Ma hotarasc sa scrutez pe Gheorghe Titeica, surpriza insa la capat strada dispare si devine o ulita plina de noroi. Niste muncitorii care lucreaza la un sant pe marginea drumului ma incurajeaza sa o tin inainte, se poate iesi in strada mare. Cu grija sa nu mi se opreasca motorul si sa nu raman blocata in noroi, inaintez cu viteza constanta. Pe masura ce inaintez, noroiul este si mai amenintator. Ma minuneaza blocurile cu apartamente de lux de pe stanga ulitei. Cu masina complet mozolita de noroi, ies in calea Floreasca.

La 9:45 am ajuns la geamgiu. Au geam mat, mi-l taie imediat, platesc, mai e doar problema cum sa il duc in Floreasca (sunt doua geamuri de 1 metru jumate lungime, si vreo 40-50 cm latime). Aveam ruleta cu mine, merg in masina sa masor. Cu bancheta spate rabatata si scaun pasager dat la maxim in fata, mai ar fi nevoie de vreo 3 cm. Plus sacii de nisip si tenco (de care uitasem) … Clar nu intra in masina, ramane sa le duc mai tarziu. Deja in zona era plin de masini, asa ca o tai destul de periculos (si interzis) pe stradute printre blocurile din aviatiei.

Ora 10:15. Am ajuns in Floreasca. Zugravii urca sacii cu nisip. Il sun pe instalator – sigur mai dureaza. Ma hotarasc sa iau masina unui prieten din 1 Mai, mai mare, sa merg cu ea sa iau geamurile. Incet incet o iau spre 1Mai. La intersectia Glinka cu Floreasca, ambuteiaj mare. Santul perpendicular pe drum la marginea intersectiei s-a adancit pana la punctul in care masinile cu garda mai mica ating asfaltul. Ma manifest in diverse moduri la adresa primarilor bucurestilor din 90 incoace. In sfarsit intru in intersectie. O dacie papuc plina cu geamuri ignora culoarea rosie a semaforului si imi taie fata. Pun frana brusca, si dubita din spatele meu la fel. Se opreste la mai putin de 1 cm de mine si incepe sa claxoneze… In sfarsit, trec de floreasca si ajung pe stradute dincolo de dorobanti (pt cunoscatori: din floreasca, pe banu antonache, apoi pe tudor stefan, travesez piata dorobanti si apoi pe andrei muresanu). Teoretic, ar trebui sa ajung in 1Mai in 6 minute. Teoretic, totul e posibil. Surpiza insa, pe andrei muresanu se sta. si se sta. si se sta …. Incepe sa imi pulseze capul de nervi, deja am trecut de faza in care zic diverse despre iubitii nostrii primari. Imi vine sa apas pe acceleratie si sa intru in masina din fata. Mai am un pic si explodez. Imi aduc aminte cu tristete de repetitia paradei de 1 dec – exact de asta mai aveam nevoie! Ma hotarasc sa fac cale intoarsa in floreasca – e absolut imposibil de mers mai departe. Astept inca 10 minute pana ne taraim in dreptul unei stradute pe unde pot sa o iau la stanga, si fac cale intoarsa. Sunt plina de nervi si cum e imposibil sa ajung la servici, ma hotarasc sa merg cu yarisul dupa geamuri – poate totusi intra, daca nu mai am sacii de nisip in portbagaj.

Ora 11:15 Sunt iar la geamgiu. Am rabatat bancheta spate, am dat scaunul pasagerului la maxim in fata, si am mai castigat si cativa centimetri aplecandu-l la maxim in fata. Geamurile intra la marele fix. Sunt bucuroasa ca macar am reusit sa rezolv ceva. o tulesc spre floreasca – prin labirintul stradutelor dintre blocuri, ca soarecele dupa cascaval.

Ora 11:30 Geamurile au fost urcate cu multa grija de zugravi, si puse la adapost. Il sun pe dl. instalator, este undeva prins in trafic de partea cealalta a repetitiei pt parada de 1 dec, estimeaza cu mare aproximatie ca in 15-20 minute ajunge. Ma hotarasc sa plec la munca – deja este foarte tarziu. Sunt inspirata si din piata Dorobanti nu o mai iau spre 1Mai, ci pe Paris, spre piata Victoriei. Paris e ambuteiat la capat, astept vreo 10 semafoare – dar macar ne miscam…. Pe calea Victoriei este full, o iau spre romana, apoi dacia, mircea vulcanescu … am iesit la liman

Ora 12:00 Au trecut mai mult de 5 ore de cand m-am trezit. Ma apuc de treba dar sunt cu nervii la pamant si nu imi prea iese nimica. Ma suna zugravii, a venit si dl instalator si s-au apucat de montat cada. Au venit si gunoierii sa ia sacii cu moloz :)

Ora 15:40 Ma suna zugravii, s-a terminat montatul cazii, au terminat si ei tot ce puteau sa lucreze astazi, trebuie sa merg in Floreasca sa vad rezultatul si sa incui. Imi dau seama ca nu imi mai rezista nervii in ambuteiaj, iar la ora asta, la intoarcere, o sa fie jale. Pentru prima data de cand am inceput reparatiile, nu am materiale de carat, e si soare afara, si ma hotarasc sa iau bicicleta. Cam frigut, dar am manusi smechere si banderola de polar pt urechi. Si rotile nu sunt dezumflate.

Ora 15:47 O tulesc pe bicla spre Floreasca. Am o energie fantastica, si o voiosie de care uitasem. Este destul de liber si deja stiu toate scurtaturile.

Ora 16:21 Am ajuns. Not bad, 30 min. Mai repede decat as fi ajuns cu masinuta, in conditii obisnuite de trafic. Zugravii sunt veseli (credeau ca nu mai ajung …) Cada este aproape perfecta. Tot mai e nevoie de un sac de materiale, dar ma hotarasc sa il aduc maine dimineata cu masina. La intoarcere o iau prin 1 mai, sa imi iau ceva de la minunata patiserie de la piata. S-a cam aglomerat si merg cu grija. Se intuneca, imi dau drumul la dinam.

Ora 17:10 Inapoi la munca. Un pic mai optimista. Cand sa intru pe scara, ma intalnesc cu un vecin care imi tine usa sa aduc bicicleta. Vorbim un pic despre trafic – a facut 3 or e din Pipera cu masina. Socotesc ca parintii mei ajung mai repede din Rm Valcea la Bucuresti cu autocarul. Stam si ne intrebam, dupa ce ca ne trezim dimineata la 6 si stam o juma de zi in trafic, meritam sa fim facuti lenesi de toti crainicii pe toate canalele?

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

2 comments to “prizonierii strazilor”

  1. Atata timp cat ramane optimismul, totul e ok :)

  2. imi place titlul. cam asa ma simt si eu de ceva vreme incoace.
    de-abia astept sa schimb jobul si sa vin pe jos la servici.

Leave a comment


× 1 = four