despre normalitate

Incet incet, ma adaptez la normalitate. Astept vacanta. Revin la un mod mai lenes de lucru, si nu mai stiu de unde am avut putere sa ma trezesc zile/saptamani la rand la 6:30 dimineata. Incerc sa nu mai gandesc in termeni de saci de nisip, CM9, rosturi si plinte. Fara praf. Fara “concert” pentru ciocan si bormasina. O zi intreaga nu am iesit din casa. Scriu mailuri si ma uit la televizor. Ma vad cu prietenii.  Incerc sa gasesc un ritm constant si un echilibru. Totul este mai simplu. Nu mai am of-uri sa ma plang in jurnal.

Si cand am terminat totul, a venit iarna. Ninge ca in povesti. Am luat matura “consumata” de praf si am dat zapada deoparte. Peste tot alb si curat. Un nou inceput.

gata!

Este totul gata: instalatie electrica, sanitara, zugravit, gresie+faianta, usi noi de interior,  usa metalica la intrare, parchet raschetat si lacuit. Va urma in feb montatul geamurilor.

Durata: 30 oct – 9 dec (multumesc oamenilor implicati, acesta este secretul succesului)
Buget: depasit

Va urma: o serie de statistici de timp si resurse

relanti

Cateva ore de relanti, inainte de o lua de la capat.  Deja stiu ca e bine, si totul se va termina la timp, insa e tare greu sa stau. As vrea un buton pe care sa apas, sau mai bine o cutie de viteze. Manual sau automat, nu am preferinta. Dar sa pot trece la relanti, cat ai clipi. Si apoi iarasi turatie maxima. Si iar relanti. Si iar turatie maxima. Si sa nu pierd nici o secunda in zona de decompresie.