Rodiq » Page 'La ski in Austria'

La ski in Austria

Acum 2 ani am skiat pentru prima data, in Azuga, si a fost foarte frumos. Ca de obicei, in ultima zi, mi-am dat drumul la vale, si mi-a placut la nebunie. Iarna trecuta insa, am tanjit foarte tare dupa zapada care nu a venit, si desi prietenii s-au gandit sa mergem in Austria unde sigur e zapada, a fost un gand intarziat – deja era totul plin. Asa ca in octombrie am fost intrebata daca sa ma numere la rezervari si nu am avut nici o ezitare! Am mers pe incredere – prietenii skiaza f bine, mai fusesera acolo acum 2 ani si cunosteau bine zona, vazusem pozele de atunci si erau de vis.

Acum, cu mult regret, vacanta este gata, a fost tare tare frumos, si sper sa ma intorc cat mai curand.

Au fost 9 zile de ski in Zillertal, si cu drumul 2 zile dus, 2 zile intors, doua saptamani minunate.

Sa incep cu inceputul. Urma sa plecam la 7, dar apoi am zis pe la un 9-10, pe la 10:30 eram in masina si la 12:00 ieseam de la mac din militari. Drumul bine stiut de altii, eu il parcurgeam pt prima data: Bucuresti, Pitesti, Rm. Valcea, Sibiu, Deva, Arad, Nadlac, Szeghed, Budapesta (pe centura), spre Viena. Opriri rare si scurte la benzinarii mari, doar in caz de necesitate. La granita cu Ungaria ne-au cerut doar buletinele – singurul control de pe tot drumul, am avut un pic noroc (masina era burdusita cu sarmale, carnaciori, telemea si alte bunatati de pe la noi). Dupa 30 de minute pe sosea respectand restrictiile de viteza, se ajunge pe autostrada si de aici totul e mai simplu. E tare bun Gps-ul – vocea suava, mai ales la intrarile pe autostrada, care sunt destul de imbarligate. Desi nu e tot timpul de incredere, o mai da si ea (vocea) in bara din cand in cand.

ramsau hipach

Seara la 1-2 eram aproape de granita cu Austria, la hotelul Paprika nu mai aveau locuri, iar parcarile erau pline numai de masini de bucuresti. Una mai fitoasa decat alta. Ne-au zis sa mergem prin satele din jur, si din hotel in hotel, am gasit undeva ultimele 2 camere. O noapte la un hotel pe drum e aproape inevitabila, din pacate nu se stie niciodata cum e traficul, cat se sta la vama, asa ca nu am putut rezerva din timp. Secretul unui somn bun: rucsacel special pregatit pt noaptea de pe drum, cu tot ce trebuie.
Dimineata la 10 eram din nou pe drum, imediat inainte de Viena ne-am oprit la cumparaturi la un Factory Outlet la Pandorf, un mare complex comercial in mijocul campului, o insirurie fara sfarsit de magazine de firma – moment foarte bun sa imi iau o geaca de ski cu adaos comercial minim (un pret ok este 100-150 eur, in nici un caz 250-400 cat costa in statiunile de ski). Apoi am ocolit Viena pe centura si am luat-o in directia Salzburg. Pt zona Zillertal, directia Linz, Graz. Autostrada la un moment dat ocoleste muntii prin Germania si apoi am reintrat in Austria (un mic panou pe marginea drumului ne aduce aminte ca am intrat dintr-o tara in alta).

Pe la 7 – am ajuns la Ramsau Hippach, destinatia noastra – la o mica pensiune intr-un satuc din Zillertal, linistit, dar aflat la distante egale de toate capetele vaii. Cu totul cam 1600 km din care o treime din km si marea majoritate a timpului prin Romania. Am pariat cand va fi autostrada Bucuresti – Nadlac, scorurile sunt intre 5 si 10 ani :(

Dintre variante economicoase de cazare (vila intreaga – dar eram cam putini, sau apartament mare cu multe dormitoare), fiind tare plin de Craciun si Anul Nou, s-a mers pe varianta camerelor duble, iar una din camere, cu living si bucatarie complet echipata. Conditii foarte ok, avand in vedere sezonul, si tarifele. Cu mare aproximatie, un pret ok este intre 20 si 30 eur per noapte per persoana. Cu rezervare din octombrie, si deja era cam totul full atunci.

gazda noastra

Un pic despre skiul in austria. Pe valea raului Ziller – o vale destul de larga si plata, pe la 600 m altitudine, sunt o multime de statiuni de ski (Zilertal Arena, Gerlos, Mayrhofen, Hintertux etc.), din fiecare statiune se ia telecabina pana pe la 2000 si odata ajuns sus, se pot lua alte teleskiuri, telescaune si telecabine catre partii situate intre 1600-2600 m altitudine. De multe ori retelele de piste ale unei statiuni se unesc sus cu retelele statiunii invecinate. O statiune poate avea si 150 km de partii. Mergeam cate o zi sau doua in fiecare statiune, si apoi mai variam. In capul vaii este ghetarul Tux, la peste 3000 m altitudine – acolo se schiaza si vara, sau daca nu e zapada in alte parti – insa atunci e foarte aglomerat, iar in general e un pic mai frig. Cateva detalii de finete: in austria exista asigurare pt ski, cum exista rca-ul pt masini. Daca lovesti pe cineva pe partie, din vina ta, esti pasibil sa platesti factura – de aici si nevoia de asigurare. Ca o regula generala, cei care vin de sus sunt de vina ca nu i-au ocolit pe cei care erau mai jos de ei.

In prima dimineata ne-am luat din cea mai apropiata statiune skipass-ul. Skipass-ul e o cartela magnetica, valabila un numar de zile (cam 20-25 eur per zi, in functie si de nr de zile). O data cumparat skipass-ul pt toata valea, l-am pus intr-un buzunar exterior, la intrarea la teleskiuri nici un trebuie scos, doar te apropii un pic cu buzunarul de senzor si auzi bip-ul ca poti sa treci. Skipass-ul tine si loc de abonament la autobuzele de ski, si cred ca si de bilet pt trenuletul cu aburi, care traverseaza valea. Iar la sfarsit se pune in aparate de colectare, care iti dau inapoi 2 euro – garantia pt cartela magnetica. Dupa skipass, mai trebuie inchiriat (sau cumparat) echipament (daca nu exista deja). Cum inchiriatul e mai ieftin pe perioade mai lungi, e bine de stiut de la inceput ce echipament se inchiriaza, si ce se cumpara. De cumparat se poate de la outlet-uri de ski. O pereche de clapari ok incepea de pe la 100 eur, iar una de ski-uri de pe la 300. Inchiriatul echipamentului complet pt 7 zile era pana in 90 eur – varianta de calitate medie (exista echipamente pt beginner, mediu si vip)

pe partie

Mai scumpe un pic orele de training – dar socotind cat costa tot restul, parca e mai bine sa inveti mai repede. Existau fie lectii particulare (1, 2 sau 3 persoane), fie pe grupe (o grupa are aprox 10 oameni). O zi de ski cu monitor – ei prin o zi inteleg 2 ore jumate – pt 3 oameni a fost 150 eur, deci 50 eur / persoana. O lectie in grup incepea de la 40 eur / persoana pt o zi si pretul o devenea mai rezonabil daca se cumparau mai multe zile. Per ansamblu, a meritat, monitorul ne-a invatat ok, si am simtit ca am progresat destul de mult.

A doua zi, deja eram pe cont propriu. A fost un pic mai complicat, pana m-am lamurit cum merg lucrurile. La telecabina se gaseste harta partiilor, care e buna de studiat. E gratuita si e bine sa fie tot timpul in buzunar. Partiile sunt albastre (pt incepatori), rosii (pt skiori medii) si negre (pt avansati). Ar fi fost bine sa retin exact si ora la care pleaca ultima telecabina jos de pe munte – foarte devreme, imediat ce incepe sa se intunece. Aici ei nu stau la discutii, ai ramas pe munte, te cari jos cu skiurile pe umeri, de multe ori nu e zapada sa cobori pe skiuri si nici panta nu e foarte domoala. In prima zi am fost f aprope de a atinge performanta – mai ales ca dura ff mult pana sa cobor o partie, nu mai skiasem de mult. De regula, prima coborare dimineata e mai usoara, de incalzire, apoi se poate merge la partii mai grele si/sau mai lungi. Cele mai solicitante e bine sa fie coborate pana in pranz sau imediat dupa pranz, iar la sfarsit, tot pe partii mai usoare si mai scurtute. Ca o completare: bocancii se pot lasa fie la masina, fie daca se merge cu skibuss-ul, exista sus la telecabine un “Depot” unde se pot lasa bocancii aruncati pe un raft pana seara, free of charge.

pe ghetar

Echipamentul de ski inchiriat este destul de bun calitativ, insa e bine sa fie deja, si de buna calitate: manusi de ski, ochielari de ski (sunt esentiali cand ninge sau si mai rau viscoleste), pantaloni si geaca de ski, o bentita din polar care sa acopere urechile sau o caciula, depinde cat de friguros e fiecare, sosete inalte si eventual un pic mai groase (si multe, pt o vacanta mai lunga). Pt geruri mai serioase, si o cagula sau o masca pt fata nu strica. Manusile trebuiesc purtate tot timpul, chiar daca e cald, la cadere fara manusi, se poate zdreli mana. Eu am mers pe varianta cu 3 straturi: helanca din bumbac 100% cu guler, apoi un polar si deasupra geaca de ski. Cel mai comod este fara rucsacel, cu un portofel care sa incapa in buzunarul de la geaca si mobilul si cam atat. Pt grupuri mai mari, e tare bun un set de statii, mai ales daca bat un pic mai departe.

Totul foarte frumos, dimineata mic dejun de voie la pensiune, la pranz autoservire la cabana – mancarea delicioasa, si deloc scumpa – un pranz constitent pe la 7-10 eur, seara ori din mancarea adusa de acasa, ori iesit la restaurant – se mananca extraordinar pt 15-20 eur, mancare buna si portiile sunt ff mari.

furtuna de zapada

Dupa cateva zile m-a prins din urma oboseala, si am luat o zi de pauza. Aici am regretat ca nu am avut nici un fel de pregatire fizica inainte de vacanta, macar un weekend sa fi mers in ro la ski, sa ma mai dezmortesc. Sau un pic la sala cu niste stepper. Sau macar niste genoflexiuni (asa vreo 100 dimineata, 100 seara, cu o saptamana inainte, ar fi fost tocmai bine). Am cumparat de la farmacie de acolo niste gel gen fastumgel / reparilgel / bengay – cu parere de rau ca nu am avut inspiratia sa iau de acasa. Si niste aspirina a prins ff bine seara, pt febra musculara. Minunatele gume de mestecat wrigley au tinut raceala deoparte. Seara am fost la Insbruck, doar la o ora distanta, o experienta minunata.

Dupa o zi de somn, cu forte proaspete, am revenit pe partie. Vreme superba, soare, creste de munti, muzica tirolleza, o multime de viener snitzel si prajituri in crema de vanilie. Un vis. Am ajuns si sus pe ghetarul Tux. Btw, pingunul Tux (tuxulica pt cei apropiati), din tux racer, de acolo din zillertal vine :) – am aflat si eu de curand.

soare printre nori

In ultimile zile a nins ca in povesti. Drumurile perfect dezapezite, indiferent de cantitatea de zapada cazuta peste noapte, dar cauciucurile de iarna sunt totusi un must, sunt si serpentine. Am fost in mai toate statiunile din vale, iar in ultima zi ne-a prins super ninsoare, nu se mai vedea mai nimica, destul de frig, viscol, dar extraordinar. Sus pe munte la cabana am baut un nesscafe cu frisca de care imi aduc si acum aminte. Pt prima data, am coborat si eu muntele pe skiuri. Toata lumea inghetata si cu zambetul pana la urechi, plina de viata: “It’s a fuckying snowstorm! LOL”

Revelion mai potolit, si pe 1 pe la pranz am tulit-o. La 12 fix a plecat masina, pe la 6 seara am iesit din austria, pe la 10 din ungaria (la fel, doar s-au uitat la buletine), iar la 12 ne-am cazat la o pensiune intre arad si deva. Drumul bun, ninsese doar un pic, fara nameti, asfaltul curat. Dimineata la 10, din nou la drum, cazuse un strat subtire de zapada peste noapte. Drumul gol, nici urma de tiruri, doar un pic de ambuteiaj la intrarea in Pitesti si la intrarea in Bucuresti. La 7 seara eram acasa. Dimineata cand am vazut muntii de zapada de pe geam, mi-am dat seama ca am avut un pic de noroc la drum.

inghetate

p.s. Am gasit intr-un ziar austriac portretul robot al romanului (anul acesta suntem cea mai numeroasa nationalitate pe partii in austria): vine nu neaparat sa skieze, cheltuieste mult, pierde mult timp in magazinele din Insbruck, bea mult, si la restaurant si acasa.

Facts and figures si poze superbe: la neatza.com

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

3 comments to “La ski in Austria”

  1. Din pacate am racit tare in ultimul moment si nu am mai putut sa ma duc:).
    M-am uitat pe articol si raspunde la multe din intrebarile mele:)
    pentru data viitoare cand sper sa nu mai racesc.
    Foarte folositor.

  2. Perfect adevarat, doar preturile au mai urcat in rest conditiile sunt exact ca in descriere. Dupa o vizita in Austria, partiile de la noi nu mai au acelasi farmec. Recomand tuturor sa viziteze valea Zillertal!

  3. Multam pt feedback! Abia astept sa ajung din nou, e bine de stiut ce s-a mai schimbat si ce a ramas la fel :)

Leave a comment


× 8 = eight