•
Today I tried to tame the monster, but more session days are needed …
Shortly, websphere is a monster as:
- you hardly can change anything in command line, but have to use sophisticated interface that hides everything from you (I still don’t know how to (re)deploy an ear using command line)
- even if you know in one version of websphere the directories, in another everything is different
- after starting, you have a control panel full with links of information, but to find out the port it is using, you have to run netstat command
- the tutorials are a maze of fancy words, and the google results are rare, and usually they apply to a different version of webpshere than the one you need.
- to find out the log file, you use grep with the error message as argument
As a general conclusion:
- you that are cursing jboss, you don’t know how lucky you are!
- you that are using tomcat, that is as sweet as honey!
- they did the pump interface, to explain the extra the money …
- and so I write in rymes, and wonder if I’ll get that far!
•
Un subiect dificil, nu am fost niciodata un maestru al subtilitatilor cuvintelor. Incerc totusi.
Am citit ce ziceau zumizumii (www.zumzumzum.ro) despre obiceiurile si modul de gandi al oamenilor. Ca foarte multe din modurile noastre de a gandi depind de societatea in care ne nastem, de unde si diferentele regionale legat de modul de a fi al oamenilor . Suntem un animal social, care este cel mai fericit integrat, daca este cat mai mediu (masura medie la pantofi si la haine, inteligenta medie, gusturi asemanatoare cu ale majoritatii). Si totusi, nu suntem toti la fel. Si pt prima data, am simtit ca orice lucru care este diferit, nu este ceva regretabil si o sursa de frustrare, ci dimpotriva, este ceva extraordinar. Mai ales daca gandesc altfel.
•
Sunt minunata de inertia care se opune schimbarii. Fie ca este vorba de a schimba un lucru dar mai ales un mod de actiune. Suntem confortabili intr-o anumita situatie, desi poate fi radical imbunatatita, si totusi nu vrem sa schimbam. Cand auzim de schimbare, mintea se intuneca, nu mai vedem nimic, nu mai gandim logic, singura dorinta este sa infranam evolutia. Este partial frica (de necunoscut), este si lenea (complacerea), si este si lipsa poate de curiozitate sau spirit de aventura. Unde este curajul nebun al copiilor, care incearca orice? De ce doare schimbarea mai mult decat plictisul?
Este un un fenomen mai putin mediatizat, insa dau de el la tot pasul. Vorbesc despre lucruri marunte: un traseu preferat prin oras, o haina favorita, o farfurie. Sau mai putin marunte: o metoda de lucru, un program pe calculator, un abonament de internet. Tot ce a devenit intr-un fel rutina.
Poate se schimba prea multe lucruri, prea repede? Si atunci orice propunere de schimbare anticipeaza chinul adaptarii? Plictisul nu mai exista, iar curiozitatea, oricum, e mult prea satisfacuta?
Cum totusi sa iti lasi mintea deschisa ? Cum sa abordezi schimbarea, pt a fi mai usor pt tine si pt alti oameni? Cum sa invingi inertia altor oameni, care nu sunt dispusi cu nici un chip sa schimbe?
•
Ai talentul de a vinde ceva ce nu are greutate/forma/dimensiuni/specificatii exacte? Si care poate fi inteles si folosit de fiecare data altfel?
Vrei sa lucrezi intr-un mediu deschis, avand in fiecare zi noi provocari si experiente de viata?
Vrei sa te organizezi singur, si esti motivat de comision?
Daca vrei sa vinzi soft, sa lucrezi cu mine si ai vrea sa aflii mai multe despre Crm-ul SOLIS atunci da-mi un mail.
