•
un balconas minunat
A iesit extraordinar, multumesc foarte mult lui Len pentru ajutor. Pentru exterior, recomand deck de la ecolemn:
•
piata muscatelor?
M-am trezit de dimineata cu un singur gand, sa imi dedic ziua balconului. Zis si facut: mers la cap de militari, urcat in toyotica 3mp lemn de exterior, traversat oras, urcat cu greu pana la etajul 2.
Urma, credeam eu in naivitatea mea, partea cea mai simpla: sa imi pun cateva muscate pe balcon… Ma sui in masinuta, merg doua stradute si ma opresc la piata “floreasca” (nume predestinat). Ma uit la muscate (am o pata cu muscatele – de altfel singura alternativa la petunii, pt flori toata vara), erau aceleasi de acum 3 zile doar ca mai putine, si doar rosii. Hm. Imi zic eu lasa ca merg la piete mai serioase, si iau de acolo 12 muscate in mai multe culori, si sigur am si ce negocia. Nu la obor (nebunie cu parcarea), asa ca unde altundeva decat la piata de flori? (george cosbuc).
Destul de liber prin oras, asa ca in 20 minute hopa eram la piata de flori. Destul de subtire piata, problema insa, muscate erau doar la o singura taraba, toate rosii 
Macar erau mai ieftine. Cu tristete, incerc sa aflu mai multe. Exista 2 tipuri de muscate: drepte si curgatoare, iar toata lumea le lauda pe cele curgatoare (mai rezistente, mai spectaculoase, mai multe flori, rezista peste iarna). Bun, deci vreau curgatoare – dar n-aveau. So, directia minuata piata Moghioros.
La piata Moghioros ca de obicei, cea mai buna oferta din bucuresti. Sunt chiar 2 tarabe cu muscate! O doamna simpatica ce era pe punct de plecare, mai avea cateva fire (frumoase foc recunosc) si cateva muscate drepte. Bun, deja stiu care e smenul, ma declar multumita ca am gasit ceva, si iau 2 burgundia si doua rosii de la doamna simpatica. Speriat de disperarea mea, vine si Len in fuga cu bicicleta, sa ma sustina. Suntem amandoi de acord, piata Moghioros rulez. Gustam pe fuga o capsuna si o luam mai departe.
Ma opresc scurt la alte florarii pe drum, la nicul din cotroceni, la 1 mai, nimic, nici fir de muscata. Doar sa aflu ca pana acum doua zile aveau zeci de culori, si mai primesc la toamna.
Deja toata treaba e un pic prea stresanta. Cu alti ochi, ma uit in jur. Remarc pentru prima data balcoanele fade, fara fir de floare. Peste tot doar gipane si betoane. Incep deja sa ma intreb: oare in bucurestiul asta, nimeni nu mai vrea flori? Aha, am zarit niste ghivece, in jurul unui pavilion electoral! (in pavilion, 2-3 pensionari – oare cat primesc pe zi pt impartit fluturase? o fi munca voluntara? un baietel vrea sa ia un pliant, si il alunga repede repede: baiatu, ai cumva 18 ani?)
Iau o scurta pauza, pt regruparea fortelor. Primesc un tip de la Len, cica pe deneu ar fi multe flori, pana la corbeanca, le-a vazut el de pe bicla, de dimineata. Stau si ma gandesc: sa ma las batuta? sa incerc alta data? Parca mai bine acum, sa termin o data, eu tot vreau floricele, macar sa nu pierd si alta zi. Cu avant, pornesc spre deneu. Toate bune, frumoase, insa cum dau cotul la piata presei, hopa si ambuteiajul .. si astept… si astept … Intr-un final trec de baneasa si bag tare. Nici nu stiu cand am trecut de otopeni. Dupa ultimul pod, imediat vad floricele pe dreapta si cu tupeu opresc.
Surprise! Am nimerit in paradisul muscatelor! O doamna ff draguta imi arata o multime de culori. Foarte fericita de ideea cu deneul, iau repede 3 albe (sortimentul cel mai rar) , aflu ca doamna e pana seara tarziu, si plec mai departe … Dupa vreo cateva sute de metrii, alta taraba, si tot asa. Nu pot sa cred! Aici se ascunsesera toate… Am gasit si englezesti, dar nu imi plac asa tare cele visinii, insa surprise, exista si englezesti rosii si albe. Perfect!
La Corbeanca alte tarabe, alte cuceriri. Fac socoteala ca mi-ar mai trebui inca 2 flori. Parca tot am luat rosii si albe, sa iau si altceva. Culmea ironiei, aproape gard in gard cu reprezentanta Ferarri (care e aproape gata, lucrau baietii de zor) , este un mall de gradinarit. Aici insa destul de fitos, numai importuri si eternele muscate rosii. Hm, daca vroiam sa imi cumpar un bolid roscat, cred ca aveam mai multe sorti de izbanda…
Resemnata, intorc pe sub un pod si revin la doamna de la iesirea din Otopeni. Avea si muscate curgatoare roz, ultima mea dorinta. Cand sa plec, descopar si niste minunatii de flori portocalii, se cheama nemesis. Gata, asta este, iau si de-astea. Incepe sa ploua, si intorc la pasarela inapoi spre bucuresti. Plina de bucurie ca voi avea floricele pe balcon, ma opresc la brico in baneasa sa imi iau ustensile, pamnant si jardiniere lipsa. Fericire mare, vad pt prima data anul acesta un curcubeu (imortalizat scurt ci aparatul cel nou, care e tot timpul cu mine).
O tulesc acasa, fac o mizerie monstruasa, insa intr-un final, balconasul meu e plin de flori! Deschid in sfarsit calculatorul, si scriu aceste randuri.
•
Chiftelute in sos marinat
Pentru a pune la test greu noua bucatarie, ce motivatie mai buna, decat sa reconstitui una din mancarurile mele favorite din copilarie, chiftelutele in sos marinat.
Ingrediente:
Chiftelutele:
- aprox 1kg carne tocata amestec (fie de la o macelarie buna, fie data prin masina de tocat)
- o legatura de ceapa
- 1-2 oua
- 2-3 fire de usturoi
- o legatura de marar
- faina
- optional: un pic de tarhon, un pic de patrunjel, 1/2 morcov ras
Sosul marinat:
1 legatura de ceapa
sos de rosii
piper boabe
tarhon (ideal verde)
un catel mic de usturoi
o lingura de otet
Piure de cartofi:
0.5 – 1kg cartofi
50g unt
un pic de marar
Preparare:
Chiftelutele:
se amesteca carnita cu verdeturile taiate marunt, mai putin ceapa, care se caleste separat cu putin ulei si se adauga la amestec. Se adauga un ou
(doar daca e absolut nevoie si al doilea), se adauga si piper macinat si sare. Raportul carnita verdeata: aprox 3 – 1, dupa gust. Se fac bule rotunde, care se tavalesc in faina si se turtesc cat mai mult, si se prajesc pe o parte si pe alta la foc potrivit. Se prajesc cat mai putin, la un foc potolit, sa nu iasa prea inchise la culoare. Imediat ce s-au patruns se scot pe o farfurie acoperita cu servetele de hartie care sa absoarba cat mai mult din grasime. Fara paine inmuiata, cartofi, orez, pesment sau alte amidoane.
Sosul marinat:
Se caleste ceapa, se adauga sosul de rosii (aprox 200g) si apa (o cana, o cana jumate), un strop (1/3 lingurita) faina, boabe de piper, sare, si se fierbe la foc mic 10 min. Sosul trebuie sa nu iasa apos. Spre final se adauga tarhonul taiat marunt si o lingura de otet – acestea dau savoarea si specificul sosului. Se pun si chiftelultele in sos, se mai fierb impreuna 3-5 min, si la sfarsit de tot se adauga usturoiul taiat rondele subtiri si se lasa pe foc max 1min, pana se simte mirosul de usturoi.
Piure de cartofi
Se curata cartofii de coaja, se taie cuburi mari si se pun la fiert la foc potrivit in apa cu sare. Cand sunt fierti se strecoara. Apoi se zobesc amestecati cu un cutit de unt. Pe portii se presara fire de marar.
Enjoy!
•
motanel
Ce n-as da sa fiu in blana lui: o strada intrega la dispozitie, o casa asortata 100% cu blanita si o intreaga echipa care il alinta. Somn – de voie, mancarica – bunicica, doar in ultima vreme nu prea i se da atentia pe care o merita cu adevarat
. Nu are stare, si e tare greu de imortalizat.
•
nikon s520
Nu am mai fost atat de incantata de la primul aparat digital pe care l-am tinut in mana, fuji A101 (1.3 megapixeli). Cateva poze din primele zile de folosire, nici una cu blitz:
http://www.rodiq.ro/photo/nikon_s520/
Sunt incantata, pt ca il am tot timpul cu mine (este cam cat telefonul mobil) si are o smecherie – “optical image stabiliser” – multam lui Ionut pt tip! Asa ca ies pozele fara blitz, chiar si in bezna noptii. Doua grade in plus de libertate.
•
recycling
Salut initiativa celor de la ECOROM. Astazi pentru prima data in ro, am “scapat” de ambalajele de la ikea in mod onorabil: hartie la hartie, plastic la plastic. La mai mare!
Poza a fost luata pe splai, la podul Cotroceni, spre Orhideea, dar am vazut in mai multe locuri prin oras noile aparitii. Hotarata treaba, tre sa imi triplez cosul de gunoi.
Tot astazi, pentru prima data: am gatit pe bune la mine in bucatarie (cu ajutorul lui Mihaela, recunosc!) si am facut poze cu un nou aparat, Nikon S520.
•
cine nu e gata il iau cu lopata
Pentru prima data de foarte mult timp, am incheiat ziua de munca la ora 6. Cum pt sanatatea mintii este nevoie si de o recompensa, a urmat vals lent si prima “coregrafie”, adica sa dam si noi ocol la sala, “ca cei mari”.