Pentru ca:
- uneori cuvintele nu spun toata povestea, si se pierd lucruri importante
- pentru ca nu se poate scrie despre orice (autocenzura la greu), asa cum oamenii nu povestesc orice oricui, nu pot sa scrie despre lucruri pe care le-ar putea citi oricine
- pentru ca misterul este o parte din farmecul vietii
- pentru ca anonimatul aduce cu el un plus de siguranta in aceasta lume nebuna
Following tat this summer, i was described as beeing “zen” by a good friend of mine, who declared that had been “zen” after going on bicycle from Bucharest to the sea side in one day.
This Christmas, with great anticipation, I went to Ursici, with some of the people from tat, and new great people i have not met before, bringing aids to this hard to access village, without paved roads or electricity.
And again, afterwards, i was described as being “zen”, but just another kind of zen.
The most important thing to say is that it is a great joy to see people for which time is never too much, to give their time, energy and resources in helping others.
I was impressed by the people there, their way of living, and the beauty surrounding them, having the simple things at their reach, while us in he big city struggle all year long in the end to appreciate the same simple things. But I am just a visitor, and have not the knowledge to have a true understanding, i just put a link to a good article. about the Ursici village
And for a moment there, everything stopped and I detached from the small things and saw things in perspective. And for that moment, I let everything go, and my friends caught me. As another friend of mine was saying, the moment you stop struggling, and let go, in that moment everything you where struggling for will just come to you.
Uneori clieseele Craciunului ma enerveaza la culme (gingalbelsurile, goana dupa brad, imbulzeala la cumparaturi, entuziastii respectiv carcotasii/depresivii de sezon etc. etc.), insa anul acesta ca niciodata Craciunul a venit cu adevarat:
- pentru ca am vazut in jurul meu oameni care au facut cu mult drag ceva pentru altii, si le-au dat o bucurie
- pentru ca am avut familia si prietenii aproape
- pentru cel mai frumos brad (si cel mai nesperat)
- pentru ca mi-am dat seama cat de norocoasa sunt, si cate ar trebui sa apreciez mai mult
De ce exista bloguri? De ce isi doresc unii oameni mai mult trafic? Scriu ca sa atraga mai multi vizitatori? Cateva intrebari foarte bune, care mi-au fost puse de curand.
Sunt multe motive pentru care oamenii scriu bloguri, enumar cateva doar:
- pentru ca le place sa scrie, ii atrag cuvintele, cu sensurile si subintelesurile lor. Vor sa comunice prin cuvinte. In alta viata ar fi fost scriitori si s-ar fi luptat sa publice o carte. Chiar exista bloggeri care au devenit scriitori “de cariera”. Nu e cazul meu (nu am amintire mai traumatizanta din copilarie decat tema de compunere). Admir foarte mult oamenii care au talent la scris, si mi se pare extraordinar timpul in care traim. Vrei sa scrii? Vrei sa fii citit? Nu tre sa iti vinzi casa ca sa iti publici o carte, si nici nu depinzi de vreun editor. Ai nevoie doar internet.
- pentru a folosi internetul ca mijloc de comunicare. de multe ori cu un interes in spate, sau o cauza de sustinut (comunitatea adobe, velorutia, maimultverde, bloggurile politicienilor etc. etc.). Folosit in acest mod in special de companii/organizatii si orientat exact pe un anumit canal de informatie. De altfel modul acesta de a scrie clar definit, avand o tema clara in spate, mi se pare cel mai potrivit, eu scriu despre cam multe chestii si iese cateodata o mare amestecatura. Si un un text scris pe blog are un impact mai direct decat orice calup de publicitate.
- ca venit suplimentar (zoso.ro e un exemplu bun cred). blogul devine aici o sursa independenta de noutati, iar bloggerul incepe sa cunoasca stresul de a posta de mai multe ori pe zi, de a fi la curent cu toate, si de a promova intens site-ul, on si off line. Devine pentru multi oameni un mod de a-si castiga existenta sau suplimenta veniturile, si desi nu pare, nu este foarte usor, ba chair stresant. Insa este o munca plina de satisfactii, mai ales daca faci ce iti place. Aici sper ca exista si bloguri ale oamenilor din industria stirilor, saturati de cenzura si de interesele de grup, care profita sa poata scrie despre ce si cum vor ei, si sa si scoata un profit pe deasupra. Ca exista si o cerere reala de astfel de surse de stiri, este clar pentru multa lume (eu de ex nu ma mai uit la tv, insa lista de feeduri la care sunt abonata este in continua crestere). Daca vreau sa fac si eu acelasi lucru? Cred ca nu, as prefera ceva mai putin stresant. Mi-am pus google add words doar ca sa ma asigur ca google imi parseaza site-ul cu multa constiinciozitate.
- drept un mijloc de educare, de informare, de propaganda unor idei si doctrine. As enumera aici ca exemple tot velorutia, site-urile organizatiilor ecologiste, downshifting romania, precum si site-ul lui dani, cu experientele mai mult sau mai putin placute in service-urile hyundai din bucuresti, si de ce nu, iarasi blogurile personalitatilor politice.
- ajung la ideile care m-au atras pe mine. blogul are o componenta sociala. este o oportunitate de a pastra legatura si a intra in contact cu oameni care au aceleasi preocupari, de a propune idei si de a primi un feedback, de a schimba modul in care gandesc si de a vedea lumea altfel. Sunt convinsa ca asa cum mai demult se critica natura antisociala a internetului, iar apoi s-a vazut ca oamenii care isi petrec mult timp pe internet au o viata sociala mai bogata, si blogg-ingul aduce in plus in aceasta privinta. aici subscriu, este unul din motivele pentru care scriu.
- pentru o eficientizare a comunicarii. ma refer la impresii de vacanta, retete, calatorii mai lungi (zumzumzum.ro), care se pot transcrie proaspat, in fiecare zi. este o usurare sa ajungi acasa, sa iti desfaci bagajul si sa stii ca vei povesti prietenilor doar cateva lucruri mai speciale, ca ideea in mare au vazut-o deja pe net. si mi-am recitit propriile retete de multe ori, sunt mai de incredere pe net decat din amintiri. si aici subscriu.
- este o cura a mintii, pentru oamenii cu prea multe idei sau teorii. ti se invart in cap, si nu scapi de ele. insa daca ai 10 minute de claritate, le concentrezi in cateva fraze, si gata, ai scapat! mintea este din nou ca o pagina alba, si poti sa dormi linistit/linistita. si aici subscriu! ce am observat insa practic: este greu sa ajung la momentul de claritate, de multe ori sunt atat de obosita incat ma multumesc sa citesc ideile altora. Dimpotriva, atunci cand adopt o atitudine activa, nu pasiva, si scriu eu, am senzatia ca incep din nou sa imi clipoceasca neuronii. este cumva o activitate inversa uitatului la tembelizor.
- pentru a descrie solutia la anumite probleme specifice, interesante pentru o nisa ingusta de internauti. cum sa ajustezi noua versiune de ubuntu? sau sa adaugi simboluri grecesti in jasper reports? scriind pe net, nu mai trebuie sa redescoper raspunsul data viitoare cand am nevoie de el, insa mai important, cu siguranta google va indexa pagina, iar alti oameni cu aceeasi problema o vor gasi si isi vor bate mai putin capul. Inca un mod de a intra in contact cu oameni cu preocupari similare.
- pentru ca da bine? este motivul cel mai putin motivant, si cred ca genul acesta de bloguri nu au viata prea lunga.
Incotro mai departe? Oare peste 3-5 ani un procent semnificativ de oameni vor avea un jurnal online? asa cum astazi toata lumea e pe messenger? Vom trai si vom vedea. Daca este onorabil sa urmaresti sa iti cresti traficul? Cred ca da, pentru ca blog-ul presupune dorinta de comunicare. Insa cu o mare conditie: acest demers sa nu schimbe / deterioreze calitatea continutului.
Seria 1 a fost un challenge: am citit reviste glossy, am avut o prima impresie suficient de puternica, incat am scris si pe net despre experienta in cauza, si am primit feedback onsite si off-site legat de aceste impresii si de modul in care le-am expus.
Seria 2 – cu alte idei, de data aceasta mai mature.
Am continuat de atunci sa citesc reviste glossy, au multe parti bune, si m-au invatat sa nu trag prea repede concluzii atunci cand am doar tangential contact cu ceva nou.
Mai ales ca am avut ocazia – in cu totul alte contexte – sa vad pe pielea mea cum este sa fi categorisita in doi timpi si trei miscari, din necunostinta de cauza. Ce am invatat din asta? ca lumea din jur este plina de surprize, si ca suprafata lucrurilor poate ascunde foarte multe.
Iar revistele sunt de multe feluri, si unele dintre ele sunt mai aproape de gustul meu. Sunt o sursa buna de inspiratie, insa le ignor publicitatea (nu imi aduc aminte sa fii cumparat niciodata un demachaint, ruj, sampon, sapun, crema, pasta de dinti etc. etc. pentru ca le-am vazut pe undeva reclama fie revista/televizor/sample gratuit – de baza a fost intotdeauna sfatul oamenilor din domeniu, care stiu produsele, poate chiar au fost instruiti de catre producatori/furnizori/distribuitori, si au reusit sa imi recomande exact lucrul care mi s-ar potrivi mie mai bine). Cat despre reclama la produsele cu sigla mare mare la vedere, sper sa nu fie niciodata pentru mine.
Insa a da atentie modei, si revistelor de moda, si mai ales grija fata de propria persoana si aspectul fizic este un lucru normal. Desigur trebuie sa existe un echilibru in toate, insa in perspectiva noii mele preocupari, am constatat cu tristete ca mai degraba oamenii uita de aceste lucruri, doar foarte putini exagereaza in a se autoingriji. Stiu ca de la un moment incolo este greu, cu atatea griji, probleme, lipsa de timp, si mai ales in zilele acestea, cu un buget foarte strans calculat. Poate ca acesta este marele beneficiu al industriei frumusetii, sa ne aduca aminte de aceste lucruri. Atata timp cat noi nu devenim sclavii industriei, este foarte bine.
Am constientizat brusc, la cateva zile dupa ce am folosit o poza cu bicla mea in tema site-ului, de valoarea ei sentimentala, care a ajuns in aceste zile la cote maxime:
- pentru ca am alergat saptamani intregi impreuna cu prietenii in toate colturile orasului pentru a o gasi
- pentru ca am testat-o de 3 ori inainte de a o cumpara
- pt ca am cazut de pe ea, mi-am fracturat mana si mi-am rupt un dinte, fapt care m-a impulsionat sa imi schimb viata (in bine).
- pentru ca i-am dat jos actipildurile si impreuna cu len am pictat-o (de ziua mobilitatii)
- pentru ca am fost de multe ori abordata din senin de oameni pe care nu ii cunosc si care mi-au admirat-o
- pentru ca am gasit-o sambata dimineata trantita la pamant, fara claxon argintiu, fara far, cu cosuletul rut si aripile contorsionate de niste animale bete care au calcat-o cu picioarele, iar dupa o dupa amiaza intreaga de mesterit in frig, eu ca ucenic, iar len ca mecanic sef (inca o data multumesc!), arata mai bine ca inainte, si cu rotile umflate, si mecanismele unse.
- si mai ales pentru are puterea sa ma inveseleasca.
In mod cert, economia mondiala este lovita in aceste zile de cea mai mare criza economica de la 1929 incoace.
Cum se manifesta insa deocamdata aceasta criza in Romania?
Intainte de a trage o concluzie, descriu pe scurt cateva observatii valabile in urma cu 6 luni – 1 an:
Inainte
Rata ametitoare de crestere a vanzarilor la masinile noi, bucuresti paralizat de trafic, autostrazi inexistente, pe marea majoritate a soselelor se circula bara la bara. Romanii au bani, si cumpara in disperare masini, desi nu exista drumuri. Dealerii auto te ignora pur si simplu daca nu studiezi modelele scumpe. Ferrari a vandut in cateva saptamani tot stocul de masini prevazut pentru doi ani de zile.
Studiez un extras de cont de la banca: comision de consultare sold, comision de administrare cont, comision de transfer bancar, comision de extragere, comision de plata, comision de nu mai stiu de care. La ghiseu, imbulzeala mare, si functionarii au viteza melcului. Daca vrei sa faci o operatie sau sa indraznesti sa accesezi propriile economii, problem! Tre sa te justifici, 2 acte, 3-4 formulare, iar pentru cerere de credit, coada si mai mare.
Casele noi sau vechi, exorbitant de scumpe, raportat la venitul mediu. Daca vrei sa cumperi, tre sa te bati cu alti zeci de posibili cumparatori in licitatii organizate ad-hoc, si daca e un apartament bun, musai tre sa te hotarasti pe loc (intr-o zi va fi vandut). De apartamentele noi nici vorba, vin strainii si cumpara cate zeci o data, ca sa ni le vanda tot noua, peste 2-3 ani, la suprapret.
Vrei sa angajezi pe cineva? Greseala – din 3000 de cv-uri citite, 60% au greseli de ortografie. 100 de candidati sunati, 20 planificati la interviu, majoritatea au confirmat interviul, totusi nu au venit decat 3 oameni! Si daca a fost cineva de gasit, asta nu inseamna ca este dispus si sa lucreze, daca tot primeste un salariu. Care tre sa fie mare, majoritatea incepatorilor cu 2-3 luni experienta cer 500 eur!
Vrei sa inchiriezi sediu! Alta mare greseala. Apartamente fara lumina (o singura fereastra pt 2 camere), insalubre, cu tapet, sau pictate in galben si balcon roz – bombon, la o ora de centru sau chiar la sala palatului, fara usi si geamuri, dar in nici un caz sub 500 eur / luna chiria. In conditii in care nici nu stii daca poti sa iti creezi un sediu temporar acolo. Sediu in cladire de birouri? Problem, toate sunt deja luate, si oricum, daca nu vrei cel putin 100 mp, nu insemni nimic! Firma mica, care doreste sa se extinda? (adica sa genereze locuri de munca, sa contribuie cu o suma mai mare la veniturile statului, etc. etc. ) Pas.
Bun, vine criza economica
Ce s-a schimbat?
Cresterea vanzarilor de masini a disparut. La fiecare colt de strada, masini de fite, 4×4, motoare puternice, toate dotarile, de vanzare. Deodata oamenii se gandesc ca si o masina mica e buna, si parca e totusi important sa ai cheltuieli de intretinere cat mai mici, pt ca nu este o investitie, ci mai tot timpul o cheltuiala. Ba chiar dealerii auto au inceput sa munceasca (fluturase raspandinte prin cartier, oferte, promotii adevarate si dintr-o data mult mai multa atentie in showroom). Imi aduc aminte de cei care imi ziceau ca nu exista investitie mai buna pt 100 eur / lunar decat un leasing la o masina. Toata lumea e de acord ca o data cu stagnarea constructiilor, o masura anticriza perfecta este constructia de autostrazi si drumuri.
Bancile si-au inghetat toate planurile de extindere, nu mai angajeaza, dimpotriva, probabil in viitor foarte scurt vor da afara o multime de functionari. Nu mai au clienti la credite. Continua insa sa mearga in gol, cu taxe si comisioane peste taxe si comisioane, desi oamenii acum sunt foarte atenti in ce banci isi mai pastreaza economiile.
Pretul caselor incepe sa scada, si mai ales incepe sa scada direct proportional cu calitatea. Cerere exista in continuare, tranzactii de asemenea, si credite, insa mult mai putine si mai calculate. Nimeni nu se mai hotaraste pe loc, o tranzactie incepe sa dureze intre 3-6 luni. Citisem undeva ca in occident in conditii normale poate sa dureze si pana la 1 an de zile vanzarea unei case. Rata nu mai este 60% din venit ci in jur de 30% (parca asa e in franta) Iar ca sa obtii credit, nu te duci la prima banca de pe strada, ci la mai toate, si transpiri un pic sa dovedesti ca esti ok. Strainii care au cumparat masiv, ca sa ne traga teapa, au luat ei teapa … Iar constructorii care isi inchipuiau ca pot sa vanda orice oricui, au inceput sa isi declare insolventa.
Vrei sa angajezi pe cineva? Acum e un moment bun de asteptat, poate peste 3 luni vor fi mai multi doritori, mai competenti, si se vor multumi cu mai putin, si chiar vor vrea sa si munceasca.
Cat despre chirii, intr-un final, pretul pe mp a inceput sa scada, si procentul de neocupare sa se apropie de un procent normal pe o piata matura. Firme sanatoase, care doreau sa se dezvolte, insa erau sufocate de conditiile absurde ale pietei, deformata de firme a caror dezvoltare se baza exclusiv pe linia de credit, iau in sfarsit o gura de aer proaspat.
O concluzie personala
Criza in romania se manifesta de fapt ca o revenire la normalitate, si catalizeaza maturizarea pietelor. Este un rau care aduce foarte mult bine, pentru ca dupa cativa ani de consum excesiv, pe fondul setei de consum din perioada comunista si post-decembrista, invatam la timp, nu prea tarziu, si care sunt partile rele ale consumului. Inca o data in Ro trecem cu viteza ametitoare peste evenimentele care in alte tari au durat jumatati de secol. Cu siguranta oamenii competenti si muncitori, si firmele cu un mod sanatos de lucru, care ofera produse si servicii de calitate, la preturi rezonabile si care au o cerere reala, vor supravietui, si inca vor creste, profitand de caderea celor care s-au extins prea mult prea repede, au uitat de cash-flow, de risc, si depind de linia de credit. Iar ca sa imi dovedesc inca o data optimismul exagerat: de la stat se va fura mai putin, pentru ca bugetul va fi pus la foarte mare incercare, si fiecare baunt, numarat de 2 ori.
Gandindu-ma in dimineata aceasta despre ce sa scriu doua cuvinte pe blog (de care nu am avut mult timp in ultima vreme din pacate), in mod detasat subiectul zilei nationale este mai onorabil decat alegerile – care au batut un nou record de absenteism.
De mic copil, am observat cultivarea patriotismului. Romania, ce tara frumoasa. Ce fac romanii cand intalnesc un vizitator strain? Il intreba daca ii place aici, daca se simte bine, il roaga sa confirme ce tara extraordinara este.
Aceast patriotism imi pare insa duplicitar. Tot romanul (eu inclusa), recunoaste, de cate ori are ocazia, ce mare diferenta de civilizatie exista intre Romania si occident, ce diferenta de cultura, de mentalitati, si cat de greu se schimba lucrurile aici (unele probabil nu se vor schimba niciodata).
Si totusi, mi s-a spus de curand, sa nu uit ca sunt romanca si sa fiu mandra de asta. Este tara in care traiesc, muncesc, si imi petrec majoritatea timpului liber. Cred ca tine de mine sa schimb ceva, daca vreau sa ma simt bine, si sa am o viata frumoasa. Si cred ca tre sa incep cu o doza serioasa de realism.
Daca mai aveam nevoie de o confirmare, am gasit pe net un articol foarte sugestiv:
http://www.guardian.co.uk/books/2008/nov/15/malcolm-gladwell-outliers-extract
De unde am inteles eu, ca o bruma de talent, daca as avea, mai mult ma ajuta sa ma motiveze, dar tot exercitiul e mama invatarii, si norocul nu tre ignorat din ecuatie (lovitura grea aici, pt mine, pana acum zodiile mi se pareau pure inventii, dar poate nu e chiar asa?).