•
Deci, sa explic. Toata copilaria mea mi-a fost frica de doua lucruri (nu includ aici frica de albine, vacute, capre, oi, caini, pisici si orice alta vietate care nu se numeste pui de gaina), si anume de compuneri si de proba de alergare la ora de educatie fizica si sport. Si acum imi e mare teama de compuneri, poate acesta e si motivul pt care am inceput sa scriu acest blog. Asa ca, auzind eu o discutie despre alergare, la ora de spinning, n-am rezistat tentatiei si am programat o ora de antrenament in herastrau ….
Mai exact, mi-am pus ceasul sa sune la 6:30 dimineata (intr-o dimineata de duminica), si cu dorinta de a respecta ce s-a stabilit, am tras de mine, am dat un sms sa verific ca ora chiar e buna de “up and running” si am baut o cana zdravana de cafea. Usor plouata, din pacate cu masina recunosc, ajung la fix in parcarea din Herastrau … Bun, plecarea a fost usoara, ff putin stretching, si apoi cateva sfaturi despre respiratie, si usor usor, in ritm de melc mai departe. Pe lac ratele dormeau cu capul intre pene, eu tropa-tropa tropa-tropa tot inainte. La un moment dat a aparut dupa o curba podul de cale ferata. am trecut podul am schimbat respiratia. Nu stiu exact cum a trecut timpul, parca un pic a fost mai greu la sfarsit, dar am reusit sa termin tura de 6km, recunosc mult mai usor decat credeam ca va fi, multumita sfaturilor bine punctate.
Bun. Ajung acasa. Nici vorba sa mai dorm. Simteam ca sunt ca un titirez. M-am apucat sa rezolv micile taskuri ale zilei. Pana in pranz terminasem toata lista (ce nu credeam eu ca va fi gata nici pana seara …) Am completat lista si am epuizat si completarea. Aveam o energie ceva de speriat … Toate bune si frumoase, pana luni dimineata, cand m-am prins eu de fapt ca aveam o febra musculara … si mai de speriat. Mai exact am ciulit urechile, m-am uitat cu coada ochiului sa fiu sigura ca nu ma vede nimeni, si cu miscari gratioase ca ale unui robocop cu articulatii ruginite, am coborat pas pas inceeet inceeet scarile … si tot asa, toata ziua, si marti tot asa, si miercuri tot asa ….
Spre sf saptamanii, cum deal-ul a fost de 2 antrenamente, am indraznit, am confirmat, si am luat-o de la capat, alarma la 6:30 duminica dimineata. Bun. Iarasi pas de melc, invidiand ratustele adormite, respiratie, respiratie, respiratie. Podul de cale ferata. Respiratie. Parca era mai usor. Am aflat atunci si secretul: normal ca pot alerga, oricine poate, tre doar un pic de vointa. Si in ritmul meu, incet incet. Mai exact foarte incet. Si fiecare celula incerca sa ma pacaleasca sa ma opresc. Am insistat, si vazand cine e masterul, impresia de durere a cedat. Iarasi ca un titirez, iarasi am epuizat lista si am completat-o. Dar fara febra luni dimineata…
Trece luni, trece marti, trece miercuri. Ma trezesc dimineata si simt pofta de alergat. Ca si cum nu mai am aer si am nevoie de masca de oxigen. Imi vad de ale mele, in dimineata urmatoare, aceeasi poveste. Parca mai tare. Ceva ma impinge de la spate, nu am stare, imi vine sa las totul balta si sa fug in parc. Rezist pana in weekend, si de data asta pe la 9 dimineata, cu teama, singura acum, incep ocolul cel mare. Usor usor, cu mare teama, daca acum ma blochez? Daca nu o sa reusesc? Respiratie, respiratie, respiratie. La un moment dat vad podul, trec mai departe, schimb respiratie. Ratustele sunt si ele up and running, la micul dejun mai exact. Ah, si o veverita roscata isi face de lucru pe langa o scorbura. E bine. Simt ca nu tropai, ca am suspensii, si alergarea este lina si cursiva. Mai am un pic, la sfarsit e mai greu, dar stiu povestea, ignor si imi trece. Cand ma opresc, primele cateva secunde sunt euforice. De-a dreptul. Nu merg, parca plutesc. Cumva toate resorturile interne imi multumesc ca s-a terminat. Urmeaza cateva minute de liniste. Si multa energie, dar altfel, nu mai sunt titirez, am mai mult control.
Au trecut cateva saptamani. Am luat si o pauza, cat am fost racita. Dar am revenit. Acum tot ca melcul alerg, dar mi se pare usor, nu stiu cum zboara timpul. Am fost si mai tarziu intr-o dimineata, dar era diferit, cu toti plimbaretii. Dimineata devreme insa parcul este al alergatorilor. Toti oamenii dau ture, respira, respira, din cand in cand aud cateva franturi de vorbe in franceza sau germana. In timpul saptamanii, mai mult limbi straine. O lume cu totul noua, in acelasi spatiu, dar ascunsa in alt timp.
•
Am profitat de o dupa amiaza frumoasa de toamna sa prind cateva instantanee cu pista de biciclete, nou nouta, din Ramnicu Valcea.
pista biciclete Rm Valcea
Este un bulevard nou nout, in continuarea orasului, face legatura intre un cartier marisor (am impresia cel mai mare cartier al orasului) si o zona de agrement. Mai exact la capatul acestui bulevard se gasesc: una bucata gradina zoologica, una bucata laculet, un strand cu apa dulce si apa sarata (apa sarata de la Ocnele Mari).
Pistele sunt intre asfalt si trotoar, au un nivel de inaltime diferit, si sunt marcate cu borduri adevarate. Si evident, sunt foarte utile, am prins repede repede 2-3 instantanee cu biciclisti.
Asa da! Poate ca intr-o buna zi si in Bucuresti ….
Se putea mai bine (in intersectii nu s-au amenajat rampe pt pistele de bicla), insa este sper un upgrade mult mai usor de facut decat transformarea unei piste desenate pe trotuar intr-o banda cu diferenta de nivel.
Cum se face ca in Ramnicu Valcea se poate, este un mister pentru mine.
Si mai multe poze aici
•
In curand se implinesc 8 ani decat lucrez doar pe laptop-uri Dell, sunt atat de obisnuita, incat am testat minilaptopuri si am constatat ca doar tastatura Dell-urilor imi pare naturala. Am incercat sa comand ultimul minilaptop Dell, 11z-ul, fara succes insa (dealerii de la noi inca nu aduc modelul cu baterie extinsa), asa ca m-am gandit sa adaug pe ideastorm.com - site-ul dell pt sugestii, propunerea sa se poata cumpara direct de la ei si in Romania. Dupa cateva zile, vad ca propunerea mea a primit si cateva voturi. Daca vreti sa dati un click (pro sau contra), aici e linkul:
http://www.ideastorm.com/ideaView?id=087700000000aMCAAY
•
M-au lovit din mai multe directii aceleasi idei. Cum de prea multe ori confundam un simbol cu ceea ce reprezinta. Inainte de a da un exemplu, detailez mai mult “ceea ce reprezinta”, si numesc generic acest ceva “o valoare” (intr-o gandire optimista). Cateva exemple de valori: un drum, un pod, o autostrada, un prieten, un film bun, o carte, un leac, o haina, un cantec. Ne e clar ca sunt valori, si ne dam seama cel mai tare de acest lucru, din pacate, in lipsa. Mai demult m-a lovit tot acest concept cand am gasit undeva scris definitia bogatiei: cand ceea ce ai nu ai putea cumpara, cu oricat de multi bani ai avea, si a saraciei: cand ceea ce nu ai nu ai putea cumpara, cu oricat de multi bani ai avea.
O foarte mare confuzie este intre calitatea vietii si avere (exprimate in cifre). Banii sunt o conventie insa, si ascund de fapt in spate o valoare. Exista inflatie, exista deflatie (mai rar), valoarea banului se schimba, se cumpara, se asigura. Societatea de consum incearca sa ne convinga (si de multe ori reuseste) ca scopul este la final o cifra rotunda, un numar scris frumos pe o hartie sau intr-un document excel. Cat ne poate bucura un numar scris pe o hartie? Si cat un film de arta? O conversatie buna? Mai mult chiar, societatea ne indeamna sa cheltuim ca sa aratam ca detinem acea suma, si ajungem sa alergam in stanga si in dreapta pt lucruri care cu siguranta nu ne vor face sa avem o viata mai buna. Deci nu numai ca uitam valoarea, si alergam dupa simboluri, dar ca sa dovedim ca le-am obtinut, tre sa obtinem in completare alte simboluri. O cursa nebuna.
Pe opus, less is more, cum ar zice altii.
Alta consecinta a acestei confuzii, poate mai putin evidenta, este ca in activitatea noastra de zi cu zi, mai ales cand e vorba de munca, alergam ca un catar dupa morcovul agatat de un bat in fata lui, in loc sa mergem pe un drum, sa admiram privelistea, si sa ajungem la o destinatie. Ne vindem orele de munca pentru o rasplata materiala, uitam de satisfactia care poate veni facand ceva cu placere, alaturi de alti oameni, si mai ales creand valoare, lucruri utile care fac viata altor oameni mai buna, si respectandu-ne contractul social (fiecare face ce stie mai bine si foloseste rezultatul muncii ca sa isi acopere toate nevoile).
Tot la capitolul confuzii grave: ne bucuram de o crestere in cifre a veniturilor si suntem orbi la scaderea puterii de cumparare (idee de capatai in lupta electorala)
O paranteza aici. O idee “mitica” pe care am auzit-o de multe ori, legat de afaceri: si anume ca un punct de plecare implica o “idee” originala, sau pe care a avut-o altcineva, si care foarte repede este preluata si aplicata intr-o piata virgina (cum este sau a fost Romania fata de vestul Europei). Din prisma teoriei de mai sus insa, as spune ca de fapt la plecare nu este o idee, ci pur si simplu constientizarea unei valori lipsa. Iar planul de punere in practica a un mecanism pentru a suplini acea lipsa = o idee de afacere. Nu tre sa fie ceva original, poate sa fie doar o eficientizare a unei solutii existente deja. De exemplu gasirea unei solutii pentru fabricarea un produs cu jumatate din costul actual al producerii acelui produs (sau cu acelasi cost, fabricarea unui produs de 2 ori mai bun). Evident, mai bine sa descoperi o lipsa totala, atunci nu iti mai bati capul cu concurenta, cel putin pentru o vreme.
Pentru ca tot e sezon de alegeri, atac acelasi subiect si din alt punct de vedere. Suntem cu toti nemultumiti de multe probleme, printre care foarte arzatoare sistemul sanitar si lipsa autostrazilor. Acestea sunt valori care ne lipsesc, si care nu se pot crea de pe o zi pe alta. Si mai grav, sunt in gestiunea statului, ar trebui sa fie create din taxele pe care le platim statului luna de luna. Pentru ca noi asta facem, muncim, cream valori, iar o parte din rezultatul muncii noastre il dam statului, ca in teorie statul sa creeze anumite valori de care avem nevoie ca societate (infrastructura rutiera, educatie, spitale, justitie, etc. etc.) Doar ca exista coruptie si de multe ori lupul este pus in paza la oi. Si guvernantii fac doar ce este in interesul lor, si nici macar un x la suta din timp nu il folosesc sa faca ceva bun pentru cei pe care ii guverneaza, ba mai mult, ne mint in fata. De ce este posibil acest lucru, si de ce este coruptia atat de mare, de ce statul reuseste sa creeze atat de putine valori din resursele care ii sunt puse la dispozitie? Din lipsa de educatie, si a lor, si mai ales a noastra.
Solutia pe care o vad eu acum la toate aceste probleme este educatia. Educatia si a lor, si a noastra, si la orice varsta. Dar o educatie adevarata, nu memorarea de date, ci o baza de cunostinte din toate domeniile, obligatoriu educatie financiara + capacitatea de a gandi cu adevarat, de a ne pune probleme si a gasi de capul nostru solutii. Gandind cu adevarat, si cu o doza de bun simt, nu vom mai confunda valori cu simboluri. Nu mai putem fi prostiti si manipulati (la fel de usor). Iar viata noastra va fi mai buna, pentru ca vom intelege care sunt adevaratele noastre nevoi. Un pas mare inainte este deschiderea spre noi orizonturi. Limbile straine, calatoriile, cartile, internetul, cunoasterea de oameni noi. Curajul de a face tot timpul lucruri noi, de a nu ramane captiv intr-o groapa a cunoasterii. Despre aceasta insa voi mai scrie mai in detaliu, sper, altadata.
•
Imi este greu sa scriu acest post, pt ca nici o poza nu mi s-a parut ca ii face dreptate. Voi reveni, imediat ce va apare soarele dintre nori, cu mai multe poze. Sau cu o poza de studio, chiar si improvizat. Pentru ca merita.
Obosita sa tot caut prin magazine o gentuta care sa nu fie din plastic, cu o mie de zorzonele care de care mai sclipitoare, si care sa mearga cu o pereche de pantofi deschisi la culoare (am si ghetute in acelasi ton 
, cu ajutorul unei bune prietene, am primit solutia, o geanta unicat, creata special pentru mine.
Exact cum imi doream, de o calitate a finisajelor foarte buna, o linie eleganta, de cu totul alta clasa decat obisnuitul sac handmade. Plus ca incap pe langa nimicurile obisnuite si o pereche de pantofi cu toc, just in case
Este mult talent, dar si multa munca, sper sa urmeze multe multe alte gentute perfecte si mult dorite!
•
The longest part was to make a full backup on an external hard drive, as I wanted to test ext4 and format all my partitions.
The backup included:
- all /etc directory
- all my home directory (including hidden .* files)
The Disk Usage Analyzer (from Accesories) was extremely helpful in deleting unnecessary files before making the backup.
Install went smoothly, the todo/not to do list after that:
- skype (from www.skype.com)
- not installed acroread (document viewer seems much faster)
- pidgin (apt get)
- thunderbird instead of evolution. it would have been a good idea to make a screenshot of my email accounts settings in evolution, before the install … Importing emails is very easy, a good tutorial here. Thunderbird is much faster, and spam filtering is amasing, even if the settings are not that obvious (the junk settings are at general preferences (Edit->Preferences) at each account options and very important, a junk setting also exists for “Local Folders”)
- firefox bookmarks import: Bookmarks->Organize bookmarks->Import and Backup->Restore->Choose file
The bookmark backups are in my old home in ~/.mozilla/firefox/d670evia.default/bookmarkbackups
- nvidia drivers. For some reason i did get the notification about the drivers when i first booted, but the option to enable them is in System->Administration->Hardware drivers.
-the sound is much better then before (on a Dell Latitude D820), but the microphone setting is initially muted.
I had to clean a bit the Startup Applications (from System menu), this part woke up old memories, from preinstalled windows systems. A bit creepy.
Overall, a very good system, I see enhanced usability and a more responsive system. Even the background choices are nicer
