Rodiq » Page 'valori si simboluri'

valori si simboluri

M-au lovit din mai multe directii aceleasi idei. Cum de prea multe ori confundam un simbol cu ceea ce reprezinta. Inainte de a da un exemplu, detailez mai mult “ceea ce reprezinta”, si numesc generic acest ceva “o valoare” (intr-o gandire optimista). Cateva exemple de valori: un drum, un pod, o autostrada, un prieten, un film bun, o carte, un leac, o haina, un cantec. Ne e clar ca sunt valori, si ne dam seama cel mai tare de acest lucru, din pacate, in lipsa. Mai demult m-a lovit tot acest concept cand am gasit undeva scris definitia bogatiei: cand ceea ce ai nu ai putea cumpara, cu oricat de multi bani ai avea, si a saraciei: cand ceea ce nu ai nu ai putea cumpara, cu oricat de multi bani ai avea.

O foarte mare confuzie este intre calitatea vietii si avere (exprimate in cifre). Banii sunt o conventie insa, si ascund de fapt in spate o valoare. Exista inflatie, exista deflatie (mai rar), valoarea banului se schimba, se cumpara, se asigura. Societatea de consum incearca sa ne convinga (si de multe ori reuseste) ca scopul este la final o cifra rotunda, un numar scris frumos pe o hartie sau intr-un document excel. Cat ne poate bucura un numar scris pe o hartie? Si cat un film de arta? O conversatie buna? Mai mult chiar, societatea ne indeamna sa cheltuim ca sa aratam ca detinem acea suma, si ajungem sa alergam in stanga si in dreapta pt lucruri care cu siguranta nu ne vor face sa avem o viata mai buna. Deci nu numai ca uitam valoarea, si alergam dupa simboluri, dar ca sa dovedim ca le-am obtinut, tre sa obtinem in completare alte simboluri. O cursa nebuna.

Pe opus, less is more, cum ar zice altii.

Alta consecinta a acestei confuzii, poate mai putin evidenta, este ca in activitatea noastra de zi cu zi, mai ales cand e vorba de munca, alergam ca un catar dupa morcovul agatat de un bat in fata lui, in loc sa mergem pe un drum, sa admiram privelistea, si sa ajungem la o destinatie. Ne vindem orele de munca pentru o rasplata materiala, uitam de satisfactia care poate veni facand ceva cu placere, alaturi de alti oameni, si mai ales creand valoare, lucruri utile care fac viata altor oameni mai buna, si respectandu-ne contractul social (fiecare face ce stie mai bine si foloseste rezultatul muncii ca sa isi acopere toate nevoile).

Tot la capitolul confuzii grave: ne bucuram de o crestere in cifre a veniturilor si suntem orbi la scaderea puterii de cumparare (idee de capatai in lupta electorala)

O paranteza aici. O idee “mitica” pe care am auzit-o de multe ori, legat de afaceri: si anume ca un punct de plecare implica o “idee” originala, sau pe care a avut-o altcineva, si care foarte repede este preluata si aplicata intr-o piata virgina (cum este sau a fost Romania fata de vestul Europei). Din prisma teoriei de mai sus insa, as spune ca de fapt la plecare nu este o idee, ci pur si simplu constientizarea unei valori lipsa. Iar planul de punere in practica a un mecanism pentru a suplini acea lipsa = o idee de afacere. Nu tre sa fie ceva original, poate sa fie doar o eficientizare a unei solutii existente deja. De exemplu gasirea unei solutii pentru fabricarea un produs cu jumatate din costul actual al producerii acelui produs (sau cu acelasi cost, fabricarea unui produs de 2 ori mai bun). Evident, mai bine sa descoperi o lipsa totala, atunci nu iti mai bati capul cu concurenta, cel putin pentru o vreme.

Pentru ca tot e sezon de alegeri, atac acelasi subiect si din alt punct de vedere. Suntem cu toti nemultumiti de multe probleme, printre care foarte arzatoare sistemul sanitar si lipsa autostrazilor. Acestea sunt valori care ne lipsesc, si care nu se pot crea de pe o zi pe alta. Si mai grav, sunt in gestiunea statului, ar trebui sa fie create din taxele pe care le platim statului luna de luna. Pentru ca noi asta facem, muncim, cream valori, iar o parte din rezultatul muncii noastre il dam statului, ca in teorie statul sa creeze anumite valori de care avem nevoie ca societate (infrastructura rutiera, educatie, spitale, justitie, etc. etc.) Doar ca exista coruptie si de multe ori lupul este pus in paza la oi.  Si guvernantii fac doar ce este in interesul lor, si nici macar un x la suta din timp nu il folosesc sa faca ceva bun pentru cei pe care ii guverneaza, ba mai mult, ne mint in fata. De ce este posibil acest lucru, si de ce este coruptia atat de mare, de ce statul reuseste sa creeze atat de putine valori din resursele care ii sunt puse la dispozitie? Din lipsa de educatie, si a lor, si mai ales a noastra.

Solutia pe care o vad eu acum la toate aceste probleme este educatia. Educatia si a lor, si a noastra, si la orice varsta. Dar o educatie adevarata, nu memorarea de date, ci o baza de cunostinte din toate domeniile, obligatoriu educatie financiara + capacitatea de a gandi cu adevarat, de a ne pune probleme si a gasi de capul nostru solutii. Gandind cu adevarat, si cu o doza de bun simt, nu vom mai confunda valori cu simboluri. Nu mai putem fi prostiti si manipulati (la fel de usor). Iar viata noastra va fi mai buna, pentru ca vom intelege care sunt adevaratele noastre nevoi. Un pas mare inainte este deschiderea spre noi orizonturi. Limbile straine, calatoriile, cartile, internetul, cunoasterea de oameni noi. Curajul de a face tot timpul lucruri noi, de a nu ramane captiv intr-o groapa a cunoasterii. Despre aceasta insa voi mai scrie mai in detaliu, sper, altadata.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

Leave a comment


− seven = 2