•
Amazon a anuntat deja ca a vandut mai multe carti electronice decat clasice de Craciun. Carcotasii au zis ca s-au contorizat si cartile gratuite, cumparate impreuna cu kindle-urile achizitionate in plin sezon de cadouri. Uitandu-ma insa cat costa un kindle, mi se pare ca vestea e doar usor exagerata.
Stiu, e un subiect sensibil, si eu am nostalgia cartilor clasice. Dar sigur mi-ar place sa stau in varful patului cu o tableta in brate si sa citesc cartile pe care le am deja pe calculator. Am incercat cu laptop-ul si nu este confortabil. Doar sa nu apara prea multe tipuri de readere, sa nu inlocuiesc biblioteca de carti cu bibliteca de gadget-uri.
Cred ca viitorul este al cartilor electronice, dar nu as paria ca vor dispare librariile. Sunt curioasa ce se va intampla cu editurile. Cu siguranta ca vor pierde din putere, si sper in avantajul autorilor.
Din costul de fabricatie al unei carti va dispare cheltuiala cu printatul, depozitatul, distribuitul in librarii, chiria librariei, salariul librarului. Va ramane clar partea de marketing si promovare. Cat despre pretul cartii, vom vedea. Deja am auzit niste zvonuri ca variantele electronice sunt in multe cazuri mai scumpe decat suratele lor clasice. Deja are Amazon monopol? Poate ar fi totusi bine sa fie mai multe tipuri de readere …
Cum sunt, ca de obicei, o optimista, sper ca mai multi oameni vor citi mai multe carti si acesta nu poate fi decat un lucru bun.
O singura nelamurire am: daca am cumparat o carte electronica, si vreau sa o imprumut unui prieten, imi dau cu imprumut toata biblioteca cu device cu tot?
ps. am gasit pe net solutia amazon: incarc cartea mea online (o sa imi dispara de pe device) si prietenul o ia din contul meu online. Cand termina de citit, mi-o returneaza inapoi in cont.
•
cum incepe un nou an (si de blogging), indranznesc sa trag cateva concluzii, desi am vazut eu prin statistici ca sunt mult mai citite articolele cu teme mai putin teatrale.
Per ansamblu, nu imi e usor sa scriu, dar simt ca imi prinde bine. Sper insa ca si voi, vizitatorii mei, ati gasit aici cateva idei care v-au placut.
Si pentru ca incepe un nou an, multumesc pentru feedback-ul de pana acum, chiar si cel negativ. Nestapanind bine cuvintele, ma gandesc la ceva cand scriu, si descoper apoi ca s-a inteles altceva.
Asa. iar am divagat, sa revin la concluzii. Da, o imagine face cat o mie de cuvinte. Am avut impresia ca post-urile cu poze sunt mai bine primite.
si cele care fac haz de necaz.
si al naibii de important, sa scriu constant. nu imi propun chiar un rand in fiecare zi, dar nici un post la doua saptamani nu cred ca e bine. mai nou, vad ca am mai multa cursivitate. sper sa scriu si mai mult, si mai bun.
asa. si o ultima concluzie. e greu de scris pe blog, nu e un jurnal personal. stiu ca este citit de alti oameni. cumva e bine, ma ajuta sa ma focusez si sa vad partea plina a paharului, in orice situatie.
cam atat am avut de concluzionat, pana la urmatorul post, un an nou bun si impozite usoare!
•
Sunt incantata si minunata, acum cateva minute am cumparat bilete cfr cu cardul, mi-au venit instant pe mail pdf-urile gata de printat, cu tot cu vagonul si locul.
Aici s-a intamplat minunea:
https://bileteonline.cfrcalatori.ro
•
de Petru Popescu, o carte care m-a tulburat. imi simt neputinta de a folosi cuvintele pentru a o descrie, de mult nu am mai citit cu atata placere. poate de la toamna patriarhului. stiu nu este frumos sa compar, este o carte unica. si greu de lasat din mana, dupa primul capitol.
•
Cand am citit ieri prima data pe net, ca introduc impozitul de 16% am crezut ca e o greseala de tipar, citisem si saptamana trecuta ca se va continua cu impozitul pe venit. inca un articol, si inca unul, si apoi un interviu cu bossul de la finante, ca sigur e adevarat. ma uit si nu pot sa cred.
deci ce face statul roman, cand are nevoie de bani? jumuleste firmele cele mai mici. ce 100.000 eur? probabil nici o firma serioasa care are ceva relatii si licitatii castigate cu statul nu intra la categoria asta … sa fim seriosi
acum stau si eu si ma gandesc. ca lumea sa o duca bine, tre economia sa mearga bine. adica sa creasca. si cum creste? de la mic la mare. se infiiinteaza firme, firmele acestea, initial mici, devin mijlocii. cele mijlocii devin mai mari. ma gandesc eu. si crescand firmele, cresc si veniturile statului.
dar nu, noi suntem originali. noi in loc sa avem grija de gaina care produce ouale de aur (initiativa privata), noi o facem ciorbica. si sigur o sa avem o saptamana de mancare, si apoi ne descurcam noi, ca doar suntem destepti.
ce cred eu ca o sa se intample? o sa ajungem noi sa fim felul principal la protapul altcuiva ….
•
let’s suppose you took the source code for your from your php developer, the application is in production and you require some changes to the code, but your developer is not longer available.
if the php sources contain a scopbin directory and a 911006.php then this post may be helpful.
Read more »
•
i am not an expert in history, but i think that studying it we can observe various models of societies, usually a model being in time changed with another, and exception the usual despotic regimes (that never had a long life), the models used improved in time. there were all sorts of experiments, from old Greek democracies to feudal empires, primitive capitalist societies and communism.
one thing communism tried to do is to solve the people problem by solving equally the basic needs of all society members. it was an interesting model in theory, but a very bad one in practice. even it took quite a while, it was obvious in the end that it was an utopia, that people were not generally happier than in other models currently available, and of course people changed it.
now in Romania we are fast adapting to a consumer society, making the change fast forward. it has some curious effects this transition from one extreme to another, change being many times faster than in western world. the perspective is different. but people embrace gladly that rat race of consumerist society, working, spending, watching tv, working, again spending, again watching tv. some people are happy, having the freedom they did not have before, some people start wandering what is the purpose of all that effort, if you never get satisfied and truly happy. but the model is good, there are countries that for hundred of years live in a consumer society, and up to know to my knowledge there were no revolutions that changed this model.
so what’s up next? hoping that one day all inhabitants of this earth will live in a democratic society, will have a house, a car, washing machine and vacuum cleaner and go at least twice a year on holiday?
i think that a simple calculus based on the resources available gives shortly the answer that this is impossible. this idea may have been a bit strange a few years back, but lately, with the world financial crisis, people are putting to themselves a lot of questions. it is easier to accept now that we are depleting earth resources at a rate higher than ever.
the way i see it is like we are all on a trip, in a fast train going forward. the view is nice on the window, the people are nice in the compartment, everything is going well, we are all in fashion every day and we never get bored. but here is a big wall in front of us. it is not yet in the line of site. but we are going towards it and the train is going faster and faster. this train having everybody on board, is a huge mass with a huge inertia.
one day we will be able to see clearly the great obstacle in front of us. and we will push the breaks. but the train is so heavy, it is quite possible that if we wait until then, there will be not enough time to stop before hitting the wall.
i wander then what can we do, so that we don’t get there. and one thing that came to my mind is sustainability, achieving a point where our actions do not change the the balance of the environment, so that our way of living can be extended and perpetuated indefinitely.
•
ce asa greu sa semnalizezi? a trecut mult mult timp de cand am luat carnetul, da parca scria la carte ca o orice schimbare la directia de mers se semnalizeaza. logica, chiar foarte simpla: in trafic tre sa fii predictibil. daca nu esti pe faza sa nu te tamponezi pe altii, macar sa le dai celorlati sansa sa te ocoleasca pe tine. includ aici si clic clic la plecarea de pe loc sau la panda dupa un loc de parcare. sau la clasicul viraj stanga (sau dreapta). e tare trist, mai trist decat ca n’avem drumuri. Si daca am avea, tot noi am fi la volan, si la fel de haotic s-ar conduce …
corolar: pe dealul negru, unde sunt gropile mai nou pana in china, nu e totusi o solutie sa mergi cu 50 basculand stanga dreapta incercand sa eviti craterele in timp ce altii incearca sa te depaseasca.
