Ziua buna se cunoaste de dimineata: trezita usor mai devreme decat de obicei, am participat la prima defilare pe bicicleta in tinuta business – se poate, chiar si in Bucuresti 
Cateva poze de la eveniment:
http://www.len.ro/photo/20100429-business-pe-bicicleta/index.html
Si site-ul oficial:
http://www.businesspebicicleta.ro/
Inainte de toate, sa mentionez, nu este prima mea intalnire cu specificul Marocului. Stiam deja ce voi gasi in meniuri, de la restaurantele din Paris, si chiar si in Bucuresti - exista un restaurant marocan pe strada Franceza, am o idee despre cum se prepara mancarea de pui cu lamai murate si sunt mare fun couscous (la noi se gaseste in carrefour-uri)
Acum nu foarte mult timp am lucrat impreuna cu un francez originar din Maroc, un tip foarte de treaba, care a vizitat si Bucurestiul, si m-a uimit cu ideea ca intr-un mod metaforic tara lui seamana foarte mult cu tara noastra: peste tot Dacii (mai nou Loganuri) – au si ei uzina Renault, si acolo oamenii cu stare isi cumpara masini fitoase, si le plimba pe drumuri cam ca ale noastre (un pic mai bune, completez eu acum), in timp ce pe banda cealalta circula carute (dar nu sunt trase de caluti, ci de magari), si la ei caini vagabonzi (si mai ales pisici vagaboande), harmalaie ca in obor, in capitala (Rabat) si la Casablanca sunt multe firme de software si call-center-uri, mananca si ei ciorba si chiftelute (doar ca la ei se scrie chorba si kefta)…
De unde si uimirea mea, cand am iesit in aer liber din avion sa fiu coplesita atmosfera incarcata de miresme, parfumuri de flori, amber si mosc, purtate de o boare calda, in departare doar umbre de palmieri si ziduri de cetate. Pentru prima data am iesit din Europa, si am ajuns in Africa, intr-o lume complet diferita de tot ce stiam pana acum, si rareori atat de similara.
Peste inca 5 minute, dupa ce am scapat de formalitati (viza se da pe loc, se completeaza acolo un formular), si m-am vazut in taxi, alt soc, noaptea tarziu, pe strada larga, intens circulata, o furnicaraie de motorete bazainde si biciclete pe care stateau cate o familie intreaga strecuranduse printre masini cu o viteza ametitoare, cu o cutezanta incredibila, cumva reuseau sa se strecoare la milimetru si sa evite in ultima milisecunda acrosajele, isi croiau propriul drum printre celelalte obiecte in miscare browniana.
Foarte curand am ajuns la destinatie (cum zicea un prieten, spre deosebire de Bucuresti, acolo se circula, nu se sta), in orasul vechi, la un riad – o casa traditionala renovata si transformata in scop turistic (n-as numi-o nici hotel, si nici pensiune). In curtea interioara, invaluita in arome, am baut traditionalul ceai de menta (am incercat la intoarcere, nu am reusit sa il replic, sigur au alt soi de menta de la noi), stiam deja ca o saptamana acolo va fi mult prea putin.
ca sa nu zic altfel urasc vopseaua, am citit undeva ca este un sentiment negativ care e bine a se evita …
pe puncte:
- pentru ca nimeni altcineva nu este dispus, cu exceptia unui buget iesit din proportii, sa vopseasca in locul meu
- pentru ca presupune curatirea suprafetei de lucru de toate mizeriile inimaginabile si slefuirea migaloasa a unei suprafete niciodata drepte sau usor accesibile, avand ca by-product cantitati industriale de praf inecacios
- pentru ca indiferent cat de multe ziare, plastice si alte protectii folosesc, vopseaua tot ajunge pe toate degetele, prin par si cel putin pe o haina preferata
-pentru ca tre mai multe straturi, intinzandu-se astfel senzatia de santier pe cel putin 48h. Si daca in mod miraculos hainele si buclele au ramas neatinse la primul strat, cand imi e lumea mai draga, tot reusesc ….
-pentru ca la final descoper si unde s-a intamplat minunea si s-a prelins, intins, a prins, avand tot felul de urme.
-pentru mirosul diluant de care nu scap cu toate smacurile de pe lumea asta.
-last but not least, pt ca de fiecare data am nevoie de o alta culoare, si musai marchez banu pt o noua cutie, desi mai am pastrate alte 10 cutii (intotdeauna cu alte culori), nefolosite nici macar la jumate. ultima data am amestecat culori pe care le aveam deja, dar tot a trebuit sa cumpar una bucata cutie noua, cu lacul incolor …
O idee inspirata, in drumul spre Marrakesh, oricum nu exista zbor direct, asa ca am avut escala de 8h la Madrid, mai mult decat suficient pentru o bere in piata Mayor si a ma bucura de o zi de fiesta.
Artisti stradali, atmosfera de sarbatoare.
La plimbare printr-un labirint de stradute pitoresti
O zi frumoasa de primavara, atmosfera incredibil de curata, soare la discretie.
Si dupa o zi de plimbat, inapoi la aeroport, cel mai haios aeroport pe care l-am vazut pana acum. Daca voi avea alta data de ales, probabil tot la Madrid voi alege o escala.
Pt mine a devenit deja un tabiet, a mai trecut un an, saptamana aceasta merg la NexT, sa vad scurtmetraje. Cura de dezintoxicare cu filme de arta, idei originale, imagini frumoase, abia astept!
Mai multe detalii aici.
