Rodiq » Page 'prima evadare'

prima evadare

Sau in cazul meu, prima evadare = prima noroiala…

Toata saptamana vreme frumoasa, si cand am plecat pe drum a inceput ploaia.

La start o mare de biciclisti care de care mai echipati, n-as fi crezut acum 2 ani ca la marginea bucurestiului vor sa ia startul la un traseu de 65km off road peste o mie de bicle absolut incredibil.

Incet, foarte incet, am luat startul, cu grija sa nu ne lovim… urmeaza padurea, muuulti oameni, ambuteiaje la fiecare baltoaca. Ploua dar nu foarte tare. Inceet, cu rabdare, am ajuns la camp deschis, cu avant am zis gata, acum e timpul sa iau viteza. Langa mine un baietel cu parintii, pedala de zor. Ma uit la lant (il bibilisem cu o saptamana inainte special pentru eveniment), avea un pumn de pamant peste :( Am zis ca mai bine sa nu schimb vitezele ….

Peste cateva minute mi-a fost clar ca va fi greu sa termin, in cele 5 ore impuse. Mergeam inceet, alunecand, derapand, noroiul se transformase intr-o mazga ce se prindea de roti si ma ingreuna foarte tare.Pe iarba era mai bine, mai putin noroi, doar ca era mai greu cu echilibristica.

Trec inca ceva minute, o portiune cu noroi mai vascos, si o multime de oameni coborati de pe bicle. Cobor si eu, si dupa cativa metri, mi se blocheaza complet roata din fata, de la noroi. Dau jos de pe frane un bulgare urias de namol incleit si incep sa ma prind de ce s-au inventat franele pe disc. O iau mai departe, rotile se mentin mai mobile cand sunt pe bicla.

Mai merg un pic, vine alta bucata doar de noroi, fara vegetatie. Alti oameni opriti, din nou roata blocata. Ceilalti la fel de blocati ca si mine, nu stiu ce sa faca sa mai continue, sa ajunga undeva pe asfalt de unde sa iasa de pe traseu. Incerc sa car bicla pe sus, dar incarcata de noroi, e foarte grea. O curat, ca dupa zece metri sa fie din nou nevoie sa o curat. Sansele de a termina traseul la timp se micsoreaza vizibil ….

Ma prind ca un mare ambuteiaj de noroi este intre roata si aparatoare, curat un pic, merg mai departe, iar se noroieste… Ma hotarasc sa dau jos aparatoarea, un baiat blocat ca si mine ma ajuta cu un nimbus (promit, nu mai plec fara altadata), multam pt ajutor! Nu sunt singura care se apuca de manevra cu aparatoarea :)

O impaturesc si o agat intre firele de la ghidon, si o iau mai departe. Parca e mai bine, ma opresc mai rar sa arunc bulgarele de noroi.

Ajung la o sosea, unde cei din organizare ne zic ca mai sunt cativa km pana la palatul Ghica, pana acolo drumul e cu mai putin noroi, si acolo ne asteapta. Cu un nou elan, o iau la drum. Deja pe cele 2 urme de roti ale drumului mustea noroiul, o iau pe iarba din mijloc. E mai liber, oamenii sunt foarte rasfirati, multi inca se lupta cu noroiul din spate. Derapez controlat, imi place. Noroc cu cadrul meu jos.

Ajung la Ghica, aici se stransesera ceva oameni, si organizatorii ne recomanda sa nu pornim mai departe. Vorbesc la telefon cu Len, a ajuns la finish. Ma intalnesc cu oameni cunoscuti si schimbam cateva impresii despre noroiala si continuarea traseului. Cum autobuzele erau pe drum, si mai toata lumea se hotaraste sa ramana, decid ca e mai bine sa raman si eu, decat sa continui singura, mai ales ca este mult noroi si mai departe. Incep sa inteleg mai bine parerea de rau a celor care nu au ajuns la mare, dar e si maine o zi.

Ma suna prietenii din bucuresti, ca pun suportii pe masina, daca vreau sa fiu preluata. Cu siguranta :) Nici nu stiu cum a trecut timpul si deja eram la finish :) Aici lume multa, veselie mare, si toata lumea asteapta la iarba verde marea tombola. Tot respectul pentru cei care au terminat, a fost mult mai greu decat pare. Aflu ca si baietelul a ajuns, cu parinti cu tot, noroit din cap pana in picioare.

Mici si o bere, mers spre casa intr-o nebunie de masina, 6 oameni inauntru, 4 bicle deasupra, cu gandul la urmatoarea evadare … cum am ajuns, am gasit o spalatorie, mi-am curatat bicla de noroi, apoi incet incet si restul de echipamente noroite … la spalatorie, baietii amuzati (nu eram prima bicla), cum am iesit, m-a claxonat o masina cu bicle deasupra. Ma gandesc, la ora aceasta, peste o mie de oameni, la birou, isi povestesc impresiile de la prima evadare… La anul o sa fie si mai mare nebunia

Alte impresii, de pe net:

Alex – cu mine in ariengarda

Alin Popescu

Ciprian Muntele

Kerukov

Len

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

Leave a comment


+ 9 = fourteen