•
Gata cu jet leg-ul, am dormit muuult si bine …. undeva aproape de pranz hopa sus in Empire State Building. De Labor Day, ca la noi la balci. Lume peste lume, sa se calce in picioare nu altceva. Noroc ca au gard solid sus 
Vremea superba. Americanii, negustori pana la capat: la intrare iti fac poza pe fundal albastru si iti dau un tichet cu cod de bare, la iesire iti dau in brate pozele de album prelucrate cu zgarienorii pe fundal si daca vrei sa le pastrezi, marchezi 20 de coco …
Orasul foarte frumos de sus, curat, si nu mai are mirosul apasator. Un miros aparte, ceva intre teancul de coco si aerul care iese din metroul bucurestean (sau poate banii miros a NY si nu stiam eu pana acuma).
Astazi o alta specialitate americana: mancarea mexicana! Hot dar bun si au conceptul de extra meat in salata pe gustul meu.
Bun, si am trecut la partea organizatorica, mutatul de la un hotel la altul. Totul a mers bine, si pe drum am rezolvat si pb cu telefonul. Gasit unul la 9.99 dolari, cu cartela, blocat insa si in plus nu trimite nici macar sms-uri internationale, nu mai vorbesc de roaming… dar mai bine decat deloc. Oricum aici telefoanele deblocate sunt ff rare si scumpe.
Si cum s-a racorit si s-au lungit umbrele, am plecat iar la plimbare, cu aparatul foto in mana. M-am ratacit pe niste stradute si am nimerit intr-un cartier de consulate. Tare dragute, consulatele sunt in casute inguste lipite eventual de cafenele sau de case de-ale localnicilor. M-am prins ca erau consulate dupa semnul de no parking.
La doi pasi de ele biserici celebre, bine incastrate in zgarienori si in aromnie perfecta cu ei. Pentru prima data vad si homelessi in NY, este la o biserca o actiune pentru ei si sunt un grup mare. Ma jenez sa fac poze.
Orasul acesta este plin de contraste. La doi pasi Trump Tower, Tiffany’s, Ferrari, Louis Vuitton etc. etc. La Trump Tower este si un spatiu public, asa ca merg si in interior, unde dau de … Starbucks moment perfect pt a savura o cafea.
Gata cafeaua, si a venit ora magica, se intuneca dar e inca zi, s-au aprins si luminile orasului.
•
Duminica. Ma trezesc, ma uit la ceas, 5 dimineata. Hm, normal ca doar e 12 dupa ora Bucurestilor … incerc sa dorm, insa nu e nici o speranta. Sunt treaza ca in miezul zilei. Pe la 7 dimineata nu mai rezist si cobor. verific programul la US Open, n-am noroc, l-au pus pe Nadal dimineata, in prime time este un american:
Mikhail Youzhny(RUS) vs. John Isner(USA)
Si timpul pt a testa continental breakfast. Seamana cu ce avem noi, dar nu chiar. Nici urma de legume sau proteine, la capitolul cruditati, doar fructe. Bananele sunt fierbinti, sigur le-au gatit inainte. In loc de paine, covrigei cu susan, au o mini ghilotina pt taiat fix pe jumate covrigeii sa intre in toaster. Si evident doghnuts glazurate. Gustos, dar in afara de calorii, nici o valoare nutritiva. Insa dupa o masa copioasa, lumea pare mai frumoasa.
Ca in orice duminica respectabila, plimbarica in natura. Mai exact, in Central Park. Vreme perfecta. Iar pozele, cat o mie de cuvinte.
Dar dupa atata plimbare, foame de lup. Tot ca pt o duminica, brunch la o terasa italiana. Supita zilei si paste cu sos untos. Yam yam.
Si cum tot e langa parc, de ce nu, o vizita la muzeul de istorie naturala. Ruda cu Antipa, dar mai instarita. Totul mare, explicatii simple si simpliste. Lume multa buluc. Frumos si pt exponate, si pt a observa poporul care observa exponatele.
Afara din muzeu, caldura mare. Moment perfect pt o inghetata. Gasit dupa cateva blocks restaurant italian cu reclama de gelaterie. Un chelner incearca sa ajute, nu e nimeni la inghetata, si nu sunt cupe. Merge sa caute, intre timp alt chelner sare sa ajute, explic, vor veni cupele. Bun, dar cupele tot nu vin. Al treilea chelner sare in ajutor, aude povestea, sa astept, vor veni. Vin cupele, dar nu stiu daca mai vreau inghetata, deja e povestea cam dubioasa. Dar sunt asigurata ca e buna si proaspata, de obicei se termina in aceeasi zi. La risc, dar chiar e buna. Cu forte proaspete, in metrou, spre Queens, catre arena principala de la US Open.
Este linia lui 7 pana la capat, alte emotii. Intru in vorba cu oamenii, sa verific. O domnisoara de varsta mea ma ajuta, si ea merge tot la US Open. Sta in Brooklyn si pt Queens ia trenul pana in Manhattan si din Manhattan in Queens, nu exista legatura directa, desi cartierele sunt invecinate. Si surpriza, este actrita. De data aceasta pe bune, joaca in piese de teatru. Bun. Queens, pe de alta parte, nu are nimic de a face cu cladirile luxoase din oras. Doar in parc la Flashing Medows e bine, si lume muulta muulta.
Pe arena lumea se strange usor usor, mai mult dupa inceperea meciului.
Meciul spectaculos, publicul tine la extrem cu dear John, se aplada si dublele greseli ale adversarului. John e un lungan, si da as dupa as. Rusul este mic, agil, calm, si puncteaza mingile decisive. Pana sa se dezmeticeasca John, pierde primul set. Dar setul doi serveste absolut incredibil, minge dupa minge se lovesc cu putere in peretele vertical al terenului. Se ajunge la tiebreak, si e egalitate la seturi. Un meci extrem de echilibrat.
Doar ca se face racoare, bate un pic vantul, si nu mai rezist decat cateva game-uri la meciul fetelor. Urmeaza lungul drum spre Manhattan. Nu stiu cum altii fac drumul acesta in fiecare dimineata. Sunt franta, si cad de oboseala. A fost o zi plina.
•
inainte de a se crapa de ziua, cu taxiul galben, spre gara din Washington. mers lin, pe autostrazi cu o mie de benzi, pana la o cladire impunatoare. totul automat ca pe roate. m-a impresionat nu atat faptul ca mi s-a printat biletul de catre automat, dupa scanarea printului adus de mine de acasa, dar totul s-a intamplat aproape instantaneu. fara waiting sau processing …
trenul adevarat, gri metalizat cu dungi orizontale, exact ca in filme. inauntru, mai bine ca la noi la clasa I.
nici nu stiu cum a trecut timpul si iata-ma in penn station. aici surprise, desi hotelul la distanta de 3 strazi, si peste tot metrou, ar fi fost un super ocol sa ajung cu metroul (toate liniile sunt oarecum paralele). cum eram cu bagajul dupa mine, decat sa merg 500 m pe jos, mi s-a recomandat calduros sa merg cu taxiul. e aproape cat taxa de start. asa ca iarasi in yellow cab
in jur, numai cladiri inalte, cu un aer retro.
ajuns la hotel, m-au gasit, doar ca sunt prea devreme. lasat bagaje si plecat la masa. unde altundeva decat in chinatown. la metrou, ca in Europa, automate. insa mergeau incredibil de repede. in cateva secunde aveam cardul nou nout de metrou. cu gasitul chinatown, o poveste mai complicata. dar pana la urma am gasit … imbulzeala, magazine de peste, mancare rapida. la un colt mai retras un restaurant mai serios, cu review-uri agatate la intrare. aici e de mine, si cum de mult am auzit povestit despre mandarin duck, mandarin duck it is. doar ca nu e exact ce ma asteptam, aici nu se mananca taiata feliute, ci ne dau un fel de clatite subtiri, ceapa si castraveti taiti subtiri, si ne arata cum sa ne facem un fel de minishaorma din mandarin duck. ca un fel de clatita/prajitura de carne. nu mi-as fi inchipuit, absolut delicios. si ca la o clatita cu dulceata, m-am lins pe degete.
pe nota de plata taxe peste taxe, dar macar culinar eram mai mult decat multumita
urma apoi drumul la hotel, pt camera. zis si facut, de data acesta direct la metrou. doar ca surprize, e tare complicat, sunt mai multe linii pe acelasi peron, pe linii scrie doar care este statia finala (care nu e in manhattan, deci nici pe ghidurile mele) deci no way sa ma prind pe unde sa o iau. am avut impresia ca inteleg, am mers o statie, dar in directia gresita. am coborat, numai ca sa ma trezesc intr-o statie cu vreo 3-4 peroane, si aceleasi instructiuni ambigui. incerc si varianta cu intrebatul. doar ca si ceilalti calatori sunt la fel de pierduti ca si mine. intr-un final o doamna imi povesteste incotro sa o iau, ca merge si ea in aceeasi directie, sa merg cu ea. zis si facut. doar dupa un minut insa, vad pe geam ca sunt pe pod si ies din manhattan. problem. doamna se prinde si ea si imi spune ca si-a adus aminte ca a uitat ceva important si tre si ea sa se intoarca, si ii pare rau ca a gresit. deja situatia se complicase … cobor la urmatoarea, ca sa descoper alta statie cu multe peroane, si nu era nici macar evident care e linia inapoi. cu grija, noroc si intutie, prietena mea reuseste sa gaseasca trenul inapoi in manhattan. rasuflam usurate, si desi linia ne lasa un pic mai departe, mai bine pe jos decat sa trebuiasca iar sa schimb metroul.
urmeaza cartierul artistilor, de ajuns cu chinezariile. stradute cochete pierdute in verdeata, lume pestrita si boema.
de ajuns cu metroul, asa ca usor usor pe jos, pana la brooklin bridge. zgarienorii scaldati de lumina apusului, si podul aduce inapoi in inima linistea de dinaintea povestii cu metroul. totul bine, a venit ora magica. un pahar de vin rosu este desertul unei zile copioase.
•
A doua oara out of Europe, primul zbor luung
Terminat bagaje la ora 2 noaptea, dormit 3.5h, in aeroport la prima ora in dimineata unei zile lumina double size (care pt mine va fi de fapt o zi jumate).
Mancarica, somnica si prima impresie placuta, pit-stop-ul la Londra. Nedormita, am gasit o zona de asteptare cu bancute special gandite pt power nap. Dupa inca o portie de somnic bun, alta viata! Atenti la detalii, au peste tot panoruri de informatii, fara anunturi din 2 in 2 minute in difuzoare, sa doarma lumea linistita. Au si real food in aeroport (nu ma asteptam): un pranz adevarat, supita de pui, salata, fructe. Turisti in tranzit din toate tarile pamantului, un puzzle de fizionomii din toate colturile lumii. Cu siguranta la 7 oameni distanta de orice om al planetei.
Hopa si in avion, tot prima data intr-un 777. Maare… doua culoare … extra steward-ezi haiosi Dupa inca o masa (deja al treilea pranz de cand incepuse ziua? ) am trecut la activitatea de baza intr-un transatlantic: somnicul. Incet incet s-a transformat intr-un mare dormitor zburator. Si am dormit, si am dormit … pana m-am trezit, din cauza lui Earl (uraganul), pe care l-am ocolit pana mai ca am ajuns in Groenlanda, dar tot am dat de codita lui, cu zdruncinaturile de rigoare. Moment perfect pt Sex and the city. Somnic, mancare, filme la discretie … not bad at all (slava domnului ca sunt nefumatoare).
Prima data in America, din avion deja se vedeau cartierele rezidentiale, casutele ca in filme cu strazi largi in curbe si lawn-uri, casele rasarite, cu piscina, la margine de padure. Hale mari dreptunghiulare (probabil magazine) inconjurate de parcari uriase, langa alte hale si alte parcari.
Si gata, in cateva minute (dupa verificarea de amprente de rigoare, si un zambet larg catre camera de luat vederi), m-am trezit intr-o tara atat de diferita de a noastra (e toata numai autostrazi!) si totusi atat de similara (claxoane si nervii de rigoare la schimbatul benzilor …), masini maaari si foarte maaari, pentru toate gusturile: americane, japoneze, europene – evident fabricate in Mexic.
Timpul ideal pentru inca un nap, pana la ivirea zorilor, cand am trenul spre New York city. Nu inainte de a gusta din farmecul momentelor jenante: totul e un pic diferit: butoanele la lift, switch-urile de aprins lumina in camera, butonul de golit apa la toaleta etc. etc. Si acum inima mea tresalta cu emotia descoperirilor ce vor urma, a micilor diferente ce ma vor pune in situatii absolut hilare, momente in care voi fi tentata sa imi numar neuronii pe degete.
•
Sa incep cu inceputul, hartiile pentru viza
Sistemul de luat viza pare complicat dar e de fapt foarte simplu, se plateste taxa la banca transilvania, pe chitanta e un cod numeric pt programarea la interviu. La interviu e bine pe langa documentele standard (formularul completat online cu ceva timp inainte, si completat cu poza care se face imediat la un studio foto de langa ambasada) am adus si dovezi ale legaturilor mele cu tara. totul simplu, mai putin partea care ma asteptam sa fie cea mai simpla, extrasul de la banca. Cum am stiut ziua interviului (raspunsul se da pe loc), mi-am facut rezervarea de bilete de avion.
Au urmat restul de pregatiri (cu cat mai repede, cu atat mai bine), cu mii de multumiri prietenilor care mi-au dat aceste hint-uri pretioase:
- rezervari de hotel (www.booking.com, www.tripadvisor.com, www.venere.com, www.hostelworld.com), rezervari de bilete de tren (www.amtrak.com)
- gasit si citit ghid DK pt NY city (colectia DK este perfecta pt a afla ce e de vazut)
- gasit adaptor de priza (incarcatoarele de laptop merg si la 110V, dar nu se potriveste mufa, tre doar un mic adaptor de mufa).
- pregatit bagajul, verificat sa aiba la lacatel un mic rombulet rosu, semnul este pt vamesi, sa stie ca se poate deschide cu o cheie speciala. daca lacatul bagajului nu are semnul, vamesii nu pot sa il deschida usor, si il deschid cu forta, apoi mai ramane si desfacut in tranzit …
- nu m-am gandit sa verific telefonul, al meu nokia made in romania nu a prins semnal in state.
- am avut marea inspiratie sa imi iau in bagajul de mana pernuta colac pt somnic
- din timp (o sapt inainte pt banca mea, dar cateodata dureaza si 2 sapt) mi-am obtinut un card atasat unui cont USD, cu speranta ca o sa scap de o parte din taxe si comisioane.
•
Munca, pb, munca, prieteni, fun, somn, munca, somn, munca, fun, somn, munca, probleme, somn, probleme, munca, prieteni, somn. Cam asa o duc de cateva luni, intr-un ritm acut in ultima vreme, dar urmeaza vacanta …
Sper sa revin cu un ton optimist!
•
o cunostinta in varsta, discutam despre stirile de la tv. ma intreaba daca am vazut noutatile cu compensatele. imi explica, daca se introduce sistemul cu coplata, va avea de platit 8 milioane pe luna numai pe medicamente (fierul este considerat o vitamina si nu se compenseaza).
ieri, la farmacie.
o doamna in varsta, abia se tine pe picioare. are o reteta lunga de pastile, incepand cu piracetam. Total 105.10 lei. Scoate tremurand un teanc de bancnote de 10 lei. Le numara, le da farmacistei. Farmacista le numara, de doua ori. Sunt doar 90 lei. Emotionata, doamna cauta in portofel si gaseste lipita de un buzunar interior inca o bancnota de 10 lei. O da farmacistei si cauta infrigurata in geanta un plic alb, in plicul alb 5 harti de 1 leu. Le scoate cu emotie si le da doamnei farmaciste. Ia pastilutele.
Urmeaza o alta doamna in varsta, care statea pe o bancuta langa tejghea (ma atentionase cand am intrat in farmacie ca si dansa este la rand). Alta reteta cu multe pozitii, tot incepand cu piracetam. 115 lei. Dna are 2 bancnote de 50. Farmacista nu are toate pastilutele. Ii promite doamnei ca cel tarziu maine vin si celelalte. Doamna promite ca saptamana viitoare vine cu diferenta de bani. Sunt invitata sa comand, mai dureaza pana se proceseaza comanda doamnei.
