Rodiq » Page 'ny, day7'

ny, day7

Astazi ultima bifa mare, jogging in Central Park.  O zi racoroasa, perfect. Pe drum am gasit in sfarsit si de unde sa iau un post card cu o poza a New York-ului pe care nu scrie “New York”.

Si am trecut pe la cafeneaua mea preferata pentru un breakfast sanatos. Deja sunt de-a casei.
ps. pt blending pe strazile din NY (domnisoara): slapi, pantaloni scurti kaki, tricou decolorat, un pahar Starbucks cu pai, mers grabit.

Pe coltul cu 5th Avenue dau peste cubul Apple, si nu rezist sa vizitez magazinul. Si ocazia perfecta sa testez celebrul iPad.

Ce test mai bun, decat sa imi verific mailul. Destul de natural m-am prins cum sa bat adresa pt webmail. Prima problema insa, vreau sa scriu “nemesisit” doar ca imi tot completeaza spatiu dupa nemesis (“nemesis it”). Dupa 3 incercari nereusite, ma prind de un popup cu un X pt “nemesis it” apas pe x si scap de precompletion. Perfect. Ajung la partea cu parola. Aici e o pb. Fiecare litera este cateva secunde vizibila si apoi devine * (ma asigur ca persoana de langa mine nu e atenta la parola mea). Apoi ma prind de ce e afisat fiecare caracter. E ff greu de introdus (eu am o parola cu litere mici, litere mari si numere). Ca sa comut intre moduri pe tastatura desenata, multe multe clickuri :( plus ca pe  desen se apasa ff usor tastele de alaturi. Si daca gresesc, sterg tot si o iau de la capat (nu are sagetelele). Dupa 10 incercari reusesc sa bat parola, si dau de lista lunga de mailuri. Incerc sa deschid un email. Click click cu degetul. Sau click sau click … click sau clickclick. Nimic. Doar se mareste fontul ecranului, dar raman in lista de mailuri, nu vad continutul. Dupa alte cateva incercari, reusesc sa deschid un singur email. Moment in care imi dau seama ca e tarziu, si am si de alergat azi … iPod poate versiunea urmatoare.

In parc am inceput incet incet. Se alearga pe asfalt, o alee serpuita inconjoara parcul, are o banda de alergat, una de biciclete si una de masini. For fun, urca si coboara, urca si coboara. Urcarile sunt usorare, coborarile sunt fun. Nici nu stiu cum trece timpul. Din cand in cand de pe alee zaresc cladirile frumoase (si scumpe) cu vedere spre parc. Distanta dintre cei care locuiesc la periferie si cei care au vedere spre parc pare infinita.

Ma ambitionez si dupa turul parcului fac si un tur de lac (un mare lac artificial in mijlocul parcului, cu alee de pietris, doar pt alergat). Este fabulos. De aici se vad panoramic cladirile de pe avenue-urile care marginesc parcul, fiecare este o opera de arta.

Gata si lacul, mai am doar jumate de lungime de parc si am terminat dar imi este ff greu, suspectez ca alerg de o multime. Ma ambitionez (cand o sa mai am eu ocazia sa fac o tura de Central Park). La sfarsit ma prind ca alerg de ceva vreme … dupa timpul meu (mult prea slab pt a ma il pune aici), suspectez ca tura de parc + tura de lac are mai mult de 10 km.

Acum incep sa simt oboseala. Nu am in buzunar decat cartela de metrou, cartela de hotel si restul de la micul dejun, 31 centi. La primul tonomat cu fructe, 2$ / 3 mere sau 3 piersici. Negociez cei 31 de centi pt un mar. Victorie! Si unul dintre cele mai bune mere ever.

Nici nu stiu cum a trecut dupa amiaza. Dar e timpul pt MoMA (Museum of Modern Art). Este vineri dupa-amiaza si este gratis. Vin de pe 5th Avenue, mi se cere biletul, se ia de la intrare (dinspre 6th Avenue). Ies afara si abia acum observ coada din dreapta. Si merg, si merg, si merg si coada continua… am ajuns la capatul strazii, si abia acum am loc in linie. Merge insa repede, si mi se da un ticket cu mentiunea Matisse intre 6- 6:30 (este 4:30 pm -  niciodata 16:30, totul in am/pm) . Muzeul minunat si aglomerat. Dar imi pare bine  ca am avut timp. Si imi deschide pofta de albume de arta.

Sfarsita de oboseala, timpul pt o inghetata. Sunt incantata ca am descoperit in sfarsit ceva care seamana cu gustul de caramel, se cheama “butter whisky”

Si timpul pt ultima bifa, Rockefeller Center, Top of the Rock, vedere de seara. Nici ca se putea mai bine, imediat dupa apus, intr-o zi lucratoare, cand birourile sunt inca luminate. Orasul e glorios de sus.

A fost grozav sa fiu turista aici, insa se simt efectele crizei. Oamenii stresati, cu fetele triste si obosite, somnorosi, tot timpul pe fuga. nu au timp de small talk. Au un aer cool studiat de self importance, insa nimeni nu radiaza a optimism.  Doar alearga, si ma intreb daca nu cumva au si uitat pentru ce. Niciodata nu am simtit pana acum cat de important este aspectul exterior si in oceanul acesta de oameni si cat de mult se bazeaza toti pe prima impresie.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

2 comments to “ny, day7”

  1. Doar doua mici comentarii
    primul: apropos de felul in care merg oamenii la NY – n-are nici o legatura cu criza. Si acum zece ani mergeau tot la fel – sunt pe fuga, merg repede si foarte repede. For fun google “the way new yorkers walk” :)
    al doilea: poate ca ti s-a parut ca e un soi de aer studiat, insa in acelasi timp, ca si in alte citeva orase de pe mapamond (Londra, Amsterdam, poate intructva si Barcelona) poti sa fii in fundul gol sau in ultima colectie X, nimeni nu intoarce capul dupa tine. Cred ca aspectul exterior la care te referi tine de multumirea fiecaruia in ochii proprii si nu ai altora

  2. La ora pranzului o tipa a intrat intr-o cafenea, a primit un telefon de la birou si ff nervoasa a inceput sa urle ca e inconjurata de incompententi. Nu as putea sa generalizez doar cu un exemplu, dar oamenii erau cel putin agitati. Nu este pentru mine ritmul acela de viata. Bine zis cu “multumirea fiecaruia in ochii proprii”. Insa ca si turist in state, nu neaparat in NY, am vazut ca aspectul exterior al oamenilor variaza si comunica mult mai multe decat pe plaiurile noastre.

Leave a comment


1 + six =