•
O mancare usoara si delicioasa, un gust altfel pt zilele de post.
Ingrediente (pt aprox 2 portii)
- 2-3 morcovi
- un dovlecel
- o legatura de ceapa verde
- o jumatate de ardei capia
Legumele le-am curatat si apoi le-am taiat felii ff subtiri de-a lungul cu tool-ul minunat de la ikea folosit de obicei pt decojit cartofi, le-am pus intr-un bol si le-am “insosit” cu 3 linguri de sos de soia si o lingura de otet balsamic.
Separat am fiert un pumn de noodles de orez.
In wok-ul fierbinte am calit scurt o parte din ceapa si apoi am gatit (tot scurt) legumele deja taiate subtiri subtiri pana aproape s-a dus sosul, am adaugat noodles si gata!
Legumele inainte de calire:
•
Dupa multi ani, un film romanesc, autentic, subtil a reusit sa ma cucereasca, prin emotie si umor. Filmele in care apar blocuri comuniste, pensionari, copiii emigrati imi par mult prea dureroase, din motive subiective, ca sa le pot aprecia cu adevarat, dar aici nu este cazul, pentru prima data vad cu placere un film cu apartamente cutii de chibrit, plase de cumparaturi, functionari impertinenti, copii plecati din tara … Plin de caldura si umor. Dl. Rebengiuc joaca extraordinar, acesta fiind si punctul sensibil al filmului, este construit in jurul unui personaj care le eclipseaza pe celelalte. Si ma face inca o data sa ma intreb cat de mult conteaza hazardul in viata, si cate se ascund intr-un om.
p.s. Momentul in care dl. Iliescu isi joaca propriul rol este dupa parerea mea un “must see”. De altfel propun ca pentru politicieni sa fie obligatorie aparitia intr-un film, nu de alta, dar sunt atat de talentati incat uneori nu ne dam seama de asta…
•
“Stuff White People Like”, Christian Lander. Gusturile noastre cele mai “fine” descifrate, cu ghid de exploatare inclus 
Am gasit-o pe o taraba in Central Park si m-a cucerit instant (am deschis-o la intamplare).
Mai tarziu am aflat ca o buna parte din capitole (+noutati) sunt si pe net, ba chiar blogul a fost inaintea cartii.
Full list aici:
http://stuffwhitepeoplelike.com/full-list-of-stuff-white-people-like/
Enjoy!
•
Cateva carti poate cam serioase, insa mi-au placut:
“Zoomenirea“, Desmond Morris (de acelasi autor Maimuta Goala, despre care am mai scris aici). Mi-a prins foarte bine ca am citit-o inainte de vizita la NY – orasul cu mai mare densitate umana din State, a fost la un moment dat si cea mai dens populata zona de pe glob.
“The Theory of the Leisure Class“, Thorstein Veblen. A fost un chin sa o citesc in engleza, textul este disponibil aici. Sper sa gasesc si varianta tradusa in librarii.
E fascinat sa gasesc societatea de consum explicata atat bine cu mai mult de un secol in urma. M-a minunat ideea ca societatea in care traim este un produs direct al naturii umane. Exista influenta media, dar se bazeaza pe pornirile noastre ancestrale. Ce va urma? nu se stie, insa cei pe care i-am intrebat sunt de acord la unison ca nu se poate trece la alt sistem pana cand nivelul de trai nu este suficient de mult timp ridicat incat oamenii sa se gandeasca si la altceva decat la capra vecinului (sau pana cand nu va mai ramane nimic de consumat). Nordicii par sa fie deschizatori de drumuri.
Din aceeasi tematica am citit mai demult “Societatea de consum“, Jean Baudrillard.
•
Un grup de oameni talentati si-au gasit timp si curaj sa recite poezii, ii admir si pun un link, enjoy!
http://reinvented.ro/category/arta/
•
Ieri o satena:
Si astazi un roscatel:
•
Muscatele mele zgribulite s-au refugiat in calea primelor raze de soare:
•
Imi place sa cred ca as fi dat gata un traseu mai greu, daca nu aveam piciorul in pioneze. Doar un teaser pt data viitoare:
•
Micile neplaceri ale vietii: 2 zile de temperatura, urmate de o saptamana de raceala, de alta saptamana de raceala, si de alta saptamana. Stat la caldura, oripilata de ideea de a respira aerul rece de afara. Si intr-un final raceala trece… ce fac eu in prima zi de sanatate? ma impiedic si imi luxez glezna … nu am rezistat si am fugit la munte in weekend cu soare (noroc cu telecabina), urmand alte 2 zile de stat pe loc, de o saptamana de oblojit glezna, si de alta saptamana … Acum iar dau semne de vindecare, scriu aceste randuri. Optimismul si inspiratia au disparut cat am fost bolnavioara, dar nu le declar pierdute!
