•
Efecte SkirtBike
Fun cu bicla si acrilice.
ps. retestat pe averse, date cu lac tin si la ploaie.
•
Pinocchio
Au trecut cateva zile de cand am inceput din nou sa merg normal. Incet, foarte incet, acesta masinarie s-a autovindecat. Am simtit cum efortul meu ii facea rau, mai repede decat avea putere sa se refaca. Asa ca am stat cuminte. Am inghitit si m-am uns cu tot ce se poate, ca sa cresc viteza de vindecare, cu un mic procent, dar suficient cat sa castig batalia.
Am avut timp sa imi simt corpul ca o jucarie de lemn. Un pic de aer conditionat, si simteam sforile din mana care imi fac sa mi se miste antebratul si degete (de la cot, l-am avut mai de mult accidentat, si am ramas cu mici urme). Un pas pripit, si un pumn de ace ascutite mi se infigeau in calcai. Ce amortizor moale si sensibil are calcaiul, niciodata nu l-am apreciat, pana acum, cand a obosit. La genunchi mai bine, raul nu se simte, doar se vede pe film. Dar ce pacat, daca s-ar fi simtit, poate nu era pe film. Pentru prima data am apreciat durerea. Durerea ca flux de stiri. Atentie, doare ceva, avem o problema! Dau ignore, devin iar prizoniera intr-un corp de lemn cu sforicele.
Am ramas insa cu lista de faux pas-uri. E durerors, e foarte dureros sa afli brusc intr-o zi oarecare ca nu ai voie asta asta si asta. Eu am voie (inca) sare, alcool si zahar. Dar sa nu am voie tenis, ma doare la fel ca renuntatul pe viata la un pahar de vin.
•
in service, probleme la trenul de rulare
Problemele la glezna au aparut dupa 2 ture de herastrau, o usoara durere in calcai. Am remarcat, am trecut mai departe. Un meci de tenis, alta usoara durere. Ce sa-i faci, asa-i in tenis. Piscina, multe bazine, durerea persista. Intr-un final am ajuns la doctor …
Aici am aflat ca a mai vazut o mie de altii ca mine, sunt genul autodistructiv. Mereu ma doare mai mult sa stau degeaba, nu-mi dau timp suficient de recuperare. Plus marea greseala sa alerg pe asfalt, nu sunt facuta pt asta, nu mai am voie decat offroad, pista/pamant. Am ajuns acasa tare abatuta, eu autodistructiva? Nu beau (exceptie un pahar de vin…), nu fumez, n-am mai mancat o prajitura de la sarbatori …
A doua zi, la prima sedinta de recuperare. Aici vesti mai bune. Comparativ cu problemele celorlati, mi se spune ca sunt o masina de lux in service …Diverse probleme la trenul de rulare, dar cu rabdare, deja imi e mai bine.
Dupa toata aceasta experienta am avut un moment de liniste, in care am inteles. Am inteles ca macar corpul meu fizic, la un abuz, doare. Si imi e clar unde e limita, acolo unde incepe durerea. Poate nu se intampla cu alte abuzuri (de munca sau de seriale …), insa aici exista un feedback instantaneu. Pe care pe viitor vreau sa il ascult mai cu atentie. Si ca miscarea aduce mult bine, atata timp cat totul se intampla intr-un ritm sanatos, fara sa trag orbeste dupa ceva, orice. Un timp mai bun, o participare la un concurs, un varf de munte, mai multe ture. Vointa mea si incapatanarea, setea de a ajunge la o destinatie, m-au facut sa ignor micile semne. Acum vreau doar sa ma bucur de drum.