Rodiq » Page 'Problemele de glezna din 2011, un vis urat'

Problemele de glezna din 2011, un vis urat

Ma bucur ca a trecut anul, cu tot cu  problemele mele de  glezna.

Povestea e lunga, imbarligata si cu suisuri si coborasuri.

Episodul 1 – “sunt autodistructiva”

Toamna trecuta m-am impiedicat ducand cosul de gunoi, am avut o entorsa, am tinut piciorul pe canapea cateva zile, mi-am autoimpus o pauza sportiva iar apoi incet incet mi-am revenit. Obisnuiam cam de la inceputul anului sa alerg o data pe saptamana o tura de Herastrau. Intr-o seara de mai cand eram foarte suparata dupa o zi grea de munca n-am avut ce face si am alergat 2 ture, dupa care m-a durut un pic calcaiul drept. Am ignorat si am mers si sa joc tenis peste inca doua zile. Durerea s-a intetit pana la punctul in care nu puteam sa pasesc – desi vizual nu se observa nici o problema, moment in care m-am hotarat sa merg la doctor.

Episodul 2 – terapie pt “ceva la glezna de la alergat”

Zis si facut, mers la doctorul ortoped care m-a fixuit acum  4 ani, cand am cazut de pe bicicleta. Mi-a zis ca sunt genul autodistructiv, nu mai am voie sa alerg pe suprafata tare, ceva s-a stricat de la alergat, sa incerc sa vad daca imi e mai bine cu fizioterapie si kinetoterapie. Cu aceeasi ocazie s-a observat un f mic dezechilibru de masa musculara intre piciorul stang si drept, am facut si un rmn la genunchi – pe sestache “a la roumain”-  (ma mai deranja din cand genunchiul drept la efort), ca sa aflu ca un ligament incrucisat nu mai e chiar 100% si am inceput  sa rumeg ideea ca poate e mai bine daca renunt la ski, iar la orice fel de sport sa iau foarte in serios incalzirea de dinainte. Au urmat 2 saptamani de terapie dupa care durerea a coborat o treapta (puteam sa pun piciorul pe pamant, dar mergeam tot schipa schiopa, distante  scurte). Am purtat o orteza la glezna.

Episodul 3 – am picioare frumoase

Vazand ca nu trece am mai intrebat si de un alt doctor ok, am fost la un doctor specializat pe probleme sportive. Un doctor cu “bedside manners”: am aflat ca problema mea este ca am picioare frumoase :) mai precis curbe. Mai concret: calc prea pe exteriorul talpii, am fortat talpa si am o fasciita, o inflamatie a tesutului care tine bolta. Va trece greu, mi s-au prescris geluri, arcoxia, relaxant muscular si talonete facute la comanda. Care din pacate au fost gata abia intr-o luna de zile. Foarte tarziu au venit, le-am probat, dar ma faceau sa calc si mai aiurea, asa ca nu le-am purtat. Cu antiinflamantoarele si repaos sportiv total durerea a mai scazut un nivel dar in nici un caz  de tot.

Episodul 4 – ecografia, o noutate stiintifica absoluta

Vazand ca tot nu trece si cum epuizasem lista de doctori de incredere am reiterat problema mea prietenilor. Brainstorming-ul a avut un rezultat neasteptat: am fost la cateva sedinte de acupunctura unde am cunoscut o domnisoara de specialitate kinetoterapeut  - acupunctura fiind un hobby – care mi-a recomandat sa aflu exact ce am la glezna (bursita, tendinta, tendioza etc.) pt un tratament in forta localizat. Mi-a recomandat sa fac o ecografie musculoscheletala. M-am minunat de ce nici un doctor nu mi-a recomandat aceasta analiza pana acum, afland ulterior ca in ro este o noutate stiintifica absoluta (desi in vest este o investigatie absolut banala). Ecografia a confirmat diagnosticul initial – lamela de lichid la nivelul fasciei plantare + tendionza la un ligament afectat de entorsa mai veche. Stiind exact ce am, am googalit si eu un pic, si am aflat ca se poate pune kinesio tape pe talpa ca sa ajute la recuperare.  Si am repovestit din nou prietenilor noutatile …

ps. inainte eram tunsa asimetric dar am fost la frizerita si am rugat-o sa ma tunda cat mai simetric posibil, iar acasa mi-am mutat calculatorul de pe stanga pe dreapta mesei, sa imi schimb norocul – toate problemele mele se manifestau pe dreapta (glezna, genunchiul, cotul care a avut de suferit mai de mult cand am cazut de pe bicla …,)

Episodul 5 – omul cu banutul

Era deja septembrie, piciorul ma durea de prin mai – o buna prietena a tras efectiv de mine sa ma vad cu un unchi al ei, fizioterapeut in Germania,  care era in vacanta in Romania. Am  luat rezultatul ecografiei cu mine si am avut cu dansul o discutie foarte relaxata la o cafea, la terasa. Am discutat despre cauza care a generat toate aceste pb, modul meu aiurea de a calca, si mi-a dat o solutie foarte ingenioasa. Sa imi lipesc un banut foarte mic in talpa, pe exterior, in zona cea mai sensibila a talpii. La fiecare pas il voi simti si voi avea tendinta de a-l ocoli, drept urmare voi calca mai pe interior. In timp se va forma un arc reflex si voi calca bine chiar si fara banut. Tot discutand si plangandu-ma de problemele mele pe dreapta, m-a rugat sa merg cativa pasi. Apoi m-am intins pe un sezlong si mi-a ridicat picioarele tinandu-le de glezna. Surpriza maxima: calcaiele mele nu erau aliniate… distanta intre ele cam 1cm. Dupa 5 luni de schiopatat ma invatasem sa tin un sold mai sus si unul mai jos. Mi-a aplicat o manevra ciudata si nedureroasa  prin care mi-a reechilbrat pozitia picioarelor la nivelul bazinului. Metoda terapeutica  se cheama “Gentle manual teraphy” – necunoscuta la noi dar cu destul de multa popularitate in Germania (manevre reversibile, aplicate in miscare, nu static, nedureroase, de repozitionare a oaselor). Cum am inceput sa merg am simtit cum mi se mutase centrul de greutate de pe piciorul stang pe ambele picioare.  Dupa 5 zile durerea de glezna disparuse brusc aproape total. Probabil era un cerc vicios: fiindca ma durea dreptul stateam doar pe stangul, si cand mergeam dreptul se intindea prea mult, durea, stateam pe stangul etc. Am continuat si sa imi pun kinesio tape, sa ajut cat mai mult recuperarea.

Episodul 6 – la podolog

La inceputul toamnei, in febra googalitului, aflasem despre un podolog francez care vine din cand in cand la Bucuresti (la noi nu exista aceasta specialitate), si ma inscrisesem pe lista de asteptare. Acum la sfarsit de an in decembrie am fost sunata sa merg, in sfarsit a venit pe la noi.  Am zis ca nu am nimic de pierdut, mai ales ca nu era foarte scumpa consultatia. Omul a avut rabdare. Am povestit toata povestea de mai sus, a confirmat ca faza acuta a trecut (nu ma mai durea la palpare), nu i s-a parut de loc science fiction ecografia musculoscheletala, am verificat impreuna talonetele (le luasem cu mine), intr-adevar erau aiurea si a fost bine ca nu le-am purtat. Mi-a zis ca foarte probabil manevara de manual teraphy mi-a relaxat muschi ce ramasesera incodati si imi tineau soldurile intr-o pozitie gresita. A observat insa 2 lucruri: la piciorul drept tendonul lui achile e mai putin elastic si in plus tot la piciorul drept musculatura care e responsabila de miscarea talpii spre exerior este  atrofiata (si asta ar explica mai degraba calcatul aiurea, mai mult decat curbura piciorului).  S-a mirat foarte tare ca nu mi-a zis nimeni dupa entorsa mea cea veche sa fac exercitii de recuperare.  Mi-a recomandat o rutina de exercitii zilnice, de care ma tin de vreo doua saptamani. Plus mi-a recomandat sa rulez toata talpa in mers. Acum chiar si la sprinturi de bazin sau sedinte lungi de shopping uit de glezna mea si asta e foarte bine.

ps. nu am curaj sa socotesc cat m-au costat anul trecut toate cele de mai sus, 0% din cheltuieli fiind suportate de asigurarile de santate … dar nu pot sa ma plang, sanatatea nu are pret.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • StumbleUpon
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Reddit
  • RSS

Leave a comment


× three = 3