•
Muscatele noi
Anul acesta am riscat sa fiu placut surprinsa si le-am luat neinflorite, am asteptat doua saptamani cu emotii explozia de culoare.
•
Garderoba de accesorii
Toamna trecuta mi-am condimentat saptamanile mergand la cursurile de stil si de garderoba ale Irinei Markovits, pe care le recomand din toata inima. Trecand de la teorie la practica, mi-am organizat garderoba de accesorii astfel incat sa fie toate vizibile si foarte usor de accesat.
Pentru bratari si coliere am gasit solutia perfecta la Hornbach: 2 cuiere metalice cu multe gaici la distanta optima astfel incat sa nu fie bratarile nici prea ingramadite, dar nici prea rasfirate. Complexitatea montajului – minima, am prins cuierul imediat in perete folosind doar o surubelnita.
Acum sunt la shopping de accesorii in fiecare dimineata chiar la mine acasa 
•
Cugete despre haine frumoase
Nu credeam sa zic vreodata cat de mult imi plac hainele. Proaspete, calcate, nici prea largi, nici stramte, urmarindu-mi discret formele, colorate, usoare, comode, in rezonanta cu eu-ul meu si starea mea de spirit. Ma fac sa ma simt atat de bine, la adapost si de frig, si de vorbe rele, linistita, relaxata, zambitoare, increzatoare, senzuala, lipsita de complexe. Nu ma ascund, nici nu socheaza. Ma fac sa plutesc, ma tin la caldurica si imi e tare bine.
•
Zgomot si liniste
A inceput noul an, cu o lumina calda (am aflat apoi ca este eclipsa …)
Usor usor imi trece raceala, ma simt insa pufoasa si lipsita de vointa. Sper sa imi revin, incepand cu cateva cuvinte pe blog.
Nu e nici o urgenta, nici o problema de rezolvat. Totul e bine. Am timp si libertate deplina sa decid ce vreau sa fac acum, in urmatoarele minute. Doar boala (amintirea ei) ma tine inapoi. Daca fac un drum afara si racesc iar? Sau iar ma impiedic, si mai stau cateva saptamani cu piciorul pe canapea?
Am si un motiv in plus de optimism. Mi-am instalat “Sound Meter” pe Android si am rezolvat o veche enigma. Da, nimeni nu ma aude cand vorbesc, pt ca vorbesc cu doar 10 decibeli peste zgomotul tastelor. Dar, cand rad, rad din toata inima. Generez decibeli mai multi de cat atunci cand cineva tipa.
In rest linisite. Nu se intampla nimic. Oare toate problemele si urgentele de peste an sunt doar zgomot care umplu trecerea timpului? Ma bucur ca vad asta, cu siguranta ma va ajuta sa nu ma las cuprinsa de agitatia actiunii.
Eu am acest defect (sau poate feature?). Imi e greu sa ma motivez atunci cand nu se intampla nimic. Cum am gasit scris undeva, viata pentru mine ca mersul pe bicicleta. Ca lucrurile sa mearga, tre sa depasesc o viteza minima. Insa in cazul meu, cand se intampla ceva, ma prinde cam tare. Actiunile se transforma in monstruleti care imi acapareaza toata atentia. Si ma trezesc dupa cateva zile de scris cod sau alergat la prezentari ca am uitat sa mai raspund la mailurile personale. Sau sa dau un telefon important.
Poate anul acesta va fi altfel. Imi aduc aminte anul trecut vroiam timp. Acum stau mai bine cu timpul. Mi-as dori insa foarte mult sa fiu in primul rand sanatoasa. Si apoi, sa nu cad prea tare nici in letargia inactiunii, nici in transa actiunii. Sa gasesc echilibrul.
•
void
Micile neplaceri ale vietii: 2 zile de temperatura, urmate de o saptamana de raceala, de alta saptamana de raceala, si de alta saptamana. Stat la caldura, oripilata de ideea de a respira aerul rece de afara. Si intr-un final raceala trece… ce fac eu in prima zi de sanatate? ma impiedic si imi luxez glezna … nu am rezistat si am fugit la munte in weekend cu soare (noroc cu telecabina), urmand alte 2 zile de stat pe loc, de o saptamana de oblojit glezna, si de alta saptamana … Acum iar dau semne de vindecare, scriu aceste randuri. Optimismul si inspiratia au disparut cat am fost bolnavioara, dar nu le declar pierdute!
•
Numai tu stii ce e in inima ta
Am invatat mult prea tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu mai pot crede ca inteleg un om, decat poate dupa ce am trecut prin foarte multe impreuna, si bune, si rele.
E caraghios sa cred ca pot intelege pe cineva daca doar i-am citit articolele, vazut pozele de vacanta sau comentariile pe net.
Contactul real, discutii, experiente de viata traite impreuna, sunt mult mai de incredere, dar tot o iluzie. Nu stii niciodata ce are omul pe suflet, si prin cate a trecut mai de curand sau mai de demult … A crede ca stii ce e in spatele unor imagini construite dupa doar un minut, o zi, o saptamana, este imposibil. Uneori chiar si ani nu sunt de ajuns.
Acum ma bucur tare mult de asta, fiecare om pe care il cunosc este o cutie plina de surprize, ce se dezvaluie in timp, unele mai amare, dar multe tare placute.
corolar
Oamenii cei mai discreti ascund si cele mai nebanuite surprize (apele linistite sunt adanci)
•
sharuiesc, deci exist
M-am lamurit, sunt de moda veche, cu blogul. Conversatiile acum nu se mai poarta pe messenger, sau pozele pe picassa …
Pisicii draguti isi gasesc stapani pe twiter.
Ce discutii pe mess din acelasi birou? Oamenii converseaza pe facebook, chiar daca stau in masina pe aceeasi bancheta … Daca nu impartasesti, nu existi …
•
Zoica
A fost o scurta vacanta de blogging, mi-a lipsit sa scriu, dar pur si simplu am fost coplesita de evenimente. Unele placute, altele mai putin placute, toate foarte puternice. Parca niciodata nu a fost muzica la fel de frumoasa ca azi, ca sa vorbesc in citate.
Imi bantuie in cap replicile, intr-un turbion de ganduri.
Ce am mai facut? M-am transformat in Zoica, sora mai mica de la Caracal:
http://www.len.ro/photo/20100815-gaitele/index.html
Cu multe multe multumiri colegilor mei, scolii Q-Feel. Pentru mine a fost o experienta extraordinara, si multumesc tare mult celor care au venit sa ne vada, si lui Len pentru poze!
