ieri, la farmacie.

o doamna in varsta, abia se tine pe picioare. are o reteta lunga de pastile, incepand cu piracetam. Total 105.10 lei. Scoate tremurand un teanc de bancnote de 10 lei. Le numara, le da farmacistei. Farmacista le numara, de doua ori. Sunt doar 90 lei. Emotionata, doamna cauta in portofel si gaseste lipita de un buzunar interior inca o bancnota de 10 lei. O da farmacistei si cauta infrigurata in geanta un plic alb, in plicul alb 5 harti de 1 leu. Le scoate cu emotie si le da doamnei farmaciste. Ia pastilutele.

Urmeaza o alta doamna in varsta, care statea pe o bancuta langa tejghea (ma atentionase cand am intrat in farmacie ca si dansa este la rand). Alta reteta cu multe pozitii, tot incepand cu piracetam. 115 lei. Dna are 2 bancnote de 50. Farmacista nu are toate pastilutele. Ii promite doamnei ca cel tarziu maine vin si celelalte. Doamna promite ca saptamana viitoare vine cu diferenta de bani. Sunt invitata sa comand, mai dureaza pana se proceseaza comanda doamnei.

E caraghios sa cred ca pot intelege pe cineva daca doar i-am citit articolele, vazut pozele de vacanta sau comentariile pe net.
Contactul real, discutii, experiente de viata traite impreuna, sunt mult mai de incredere, dar tot o iluzie. Nu stii niciodata ce are omul pe suflet, si prin cate a trecut mai de curand sau mai de demult … A crede ca stii ce e in spatele unor imagini construite dupa doar un minut, o zi, o saptamana, este imposibil. Uneori chiar si ani nu sunt de ajuns.

Acum ma bucur tare mult de asta, fiecare om pe care il cunosc este o cutie plina de surprize, ce se dezvaluie in timp, unele mai amare, dar multe tare placute.

corolar
Oamenii cei mai discreti ascund si cele mai nebanuite surprize (apele linistite sunt adanci)

In ultima vreme insa, de voie, de nevoie, am fost pusa in situatia de a compara rezultatele mele cu ale celorlati. In diverse domenii. Proces usor dureros cateodata. Si vazut de aproape, comparatia rece a rezultatului X cu Y mi-a lasat uneori un gust amar.

Reactia mea initiala a fost sa ignor, sa zic “nu asta conteaza” important e sa particip.

Dar imi dau seama ca fara comparatia cu ceilalti, fara un punct de reper, ceea ce realizez poate sa fie doar o mica parte din potentialul meu. E dureros, dar necesar.

Vazut insa cu un ordin de marime si mai departe, actiunea conteaza mult mai mult decat rezultatul, mai bine sa continui. Desi nu voi ajunge in top, putinul pe care il realizez are un efect pozitiv si imi aduce multa bucurie.

Poate si competitia este buna, iar a nu fi dezamagit de rezultatul comparatiei, o arta. Incerc sa accept infrangerile ca un pas inainte.

mers la hornbach (au lemn pretaiat  la diverse dimensiuni si ambalat in plastic)

croit dupa forma balconului si gaurit cimentul pentru a le fixa cu holsuruburi dupa vopsire (multumiri lui len pentru idei, ajutor si echipamente – e mai greu fara soricel si bormasina)

dat cu grund, dat cu lac incolor de lemn de gradina, dat cu pigment (am amestecat lac-ul incolor cu nuante pe care le aveam deja, pastrasem cateva bucatele din lemnul ramas in plus, pt a verifica nuantele, pana am ajuns la cea dorita).

cumparat muscate curgatoare (tot de pe dn, si anul acesta) si pus in jardiniere

si gata, asa inflorite le am pana la sf de noiembrie….

ps. m-am impacat si cu porumbeii care au cuib deasupra, am pus strategic bucati de plastic transparent in zonele cu “probleme” – protectie de parchet de la ikea, asa ca toata lumea e acum multumita…

Regele a murit, traiasca regele.