Rodiq » Posts for tag 'fashion'

constantele universului: suferinta autoindusa?

Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, suferinta autogenerata este constanta ?

Am stat eu si m-am intrebat …

Dintr-un fapt banal, clasica alergatura dupa o pereche de pantofi.

Mai exact problema mea: sa gasesc niste pantofi care au un pic de toc (nu balerini, un pic mai business), dar care sa nu ma stranga/bata, dimpotriva, sa fie ff confortabili si usor de purtat o zi intreaga. Foarte mare problema, caci am un mare adversar: moda. Toate magazinele sunt pline de pantofi de 20 de cm inaltime. Poate nu chiar toti de 20 dar macar de 12 sigur se gasesc in fiecare vitrina, exista si mai putin, la limita hai  7-8 cm, cu toc cui … evident. Eu cad in nas la primul pas si daca tocul are 7 cm ….:((( nici nu se pune pb sa pot merge pe 7 cm cateva sute de metri …minimul de mers pt o zi activa.

Asa ca nu pot sa inteleg cum de unii oameni suporta chestia asta, nu doare? sau isi pun pantofii si stau locului birou si in autoturismul personal toata ziua?

Evident, ma vait in timp ce recunosc ca la sala si cand sunt cu bicla pe traseu trag de mine pana ma doare fiecare fibra, si nu mai am aer sa respir, si atunci mi se pare cel mai fun :)

Sa fie o constanta a universului, suferinta autoindusa?

frivolitati – seria 2, episodul 1

Seria 1 a fost un challenge: am citit reviste glossy, am avut o prima impresie suficient de puternica, incat am scris si pe net despre experienta in cauza, si am primit feedback onsite si off-site legat de aceste impresii si de modul in care le-am expus.

Seria 2 – cu alte idei, de data aceasta mai mature.

Am continuat de atunci sa citesc reviste glossy, au multe parti bune, si m-au invatat sa nu trag prea repede concluzii atunci cand am doar tangential contact cu ceva nou.

Mai ales ca am avut ocazia – in cu totul alte contexte – sa vad pe pielea mea cum este sa fi categorisita in doi timpi si trei miscari, din necunostinta de cauza. Ce am invatat din asta? ca lumea din jur este plina de surprize, si ca suprafata lucrurilor poate ascunde foarte multe.

Iar revistele sunt de multe feluri, si unele dintre ele sunt mai aproape de gustul meu. Sunt o sursa buna de inspiratie, insa le ignor publicitatea (nu imi aduc aminte sa fii cumparat niciodata un demachaint, ruj, sampon, sapun, crema, pasta de dinti etc. etc. pentru ca le-am vazut pe undeva reclama fie revista/televizor/sample gratuit – de baza a fost intotdeauna sfatul oamenilor din domeniu, care stiu produsele, poate chiar au fost instruiti de catre producatori/furnizori/distribuitori, si au reusit sa imi recomande exact lucrul care mi s-ar potrivi mie mai bine). Cat despre reclama la produsele cu sigla mare mare la vedere, sper sa nu fie niciodata pentru mine.

Insa a da atentie modei, si revistelor de moda, si mai ales grija fata de propria persoana si aspectul fizic este un lucru normal. Desigur trebuie sa existe un echilibru in toate, insa in perspectiva noii mele preocupari, am constatat cu tristete ca mai degraba  oamenii uita de aceste lucruri, doar foarte putini exagereaza in a se autoingriji. Stiu ca de la un moment incolo este greu, cu atatea griji, probleme, lipsa de timp, si mai ales in zilele acestea, cu un buget foarte strans calculat. Poate ca acesta este marele beneficiu al industriei frumusetii, sa ne aduca aminte de aceste lucruri. Atata timp cat noi nu devenim sclavii industriei, este foarte bine.

frivolitati – seria 1, episodul 3 Tendinte

Revenind, la revistele glossy, evident, spatii ample pt noile tendinte. Iarasi pt neinitiati: daca acum cativa zeci de ani fenomenul modei avea o ciclicitate de decade sau cincinale, in ultimul timp, si cu foarte bune motive, moda tine doar un sezon (toamna-iarna sau primavara-vara), fiecare sezon fiind caracterizat de cateva nimicuri (culoarea sezonului, patternul – dungi sau carouri, felul gentii – mica, mare, maner larg, foarte larg, sau foarte mic, felul pantofului – ascutit, patratit, rotund, oval etc., etc. etc.). Unele marci mai agresive au incercat sa extinda chestia asta chiar la cate un trend per anotimp. Si asa, consumatoarele intra intr-un cerc vicios al mersului la shopping ca sa tina pasul cu trendul, devenind deci abonate fidele ale industriei (oricine care a lucrat in vanzari stie diferenta de importanta intre clientul ocazional si cel consecvent). Daca mai e nevoie sa precizez, industria are un aparat de lobby foarte bine pus la punct avand grija sa planifice aceste sezoane – in sensul ca azi se fac filmarile pt filme care vor vedea lumina ecranului peste fix un an, personajele fiind deja intolite conform modei de actualitate peste un an si jumatate, o coincidenta fericita – fix perioada cand va rula filmul in cinematografe. Si ajungem aici la chintesenta consumorismului, care te condamna sa fii mereu nesatisfacuta, mereu cheltuitoare, pt ca vrei sa te vinzi, si ajungi de fapt sa fi clienta industriei care profita de ideea asta preconceputa. Asa ca industria, deghizata in marele tau salvator, ca lupul din poveste, se ofere sa te ajute sa te vinzi la pretul cel mai mare, si de fapt ajungi doar o vaca buna de muls (cu alte cuvinte o haleala pe cinste, ca in povestea cu scufita rosie).

Unu doua articole si pt nisa consumatoarelor de la nivelul superior – care s-au prins deja de faza cu moda, si se imbraca “clasic”, deci trebuie si ele un pic directionate fix catre magazinele de rigoare. Si cu preturile de rigoare, un pic deasupra nivelului descris mai sus. Inca o paranteza – istoria modei in sine mi se pare absolut fascinanta, este incredibil cum in aspectul exterior se reflecta toate trairile / filozofia de viata a unui grup de oameni sau a unei generatii. O fereastra plina de culoare cu vedere de perspectiva asupra tuturor ideologiilor ce s-au perindat de-a lungul anilor si au schimbat fata lumii.

frivolitati – seria 1, episodul 2 Reclame

Cititul revistelor de profil este o experienta picanta si tin sa precizez ca sunt impresii pur personale, fara nici un fel de interes la mijloc.

Elle are cateva articole care pun probleme si intrebari pertinente, si actuale. Publicitate, publicitate, dar pe langa un continut care are si un pic de miez. Doar ca, sau poate ca pur si simplu asa e lumea, totul se invarte in jurul unor idei stereotipe: cum ca cititoarele citesc revista ca sa afle exact cum sa se vanda mai bine (a se citi, cum a cuceri adversarul – cititorul de esquire) , de fapt cum a il pacali ca sa para ca de fapt, nu le intereseaza nici pomeneala sa faca cuceriri, si exact asa le vor face (aceeasi idee in o cu totul alta forma aici). Reclama la cosmeticale, multa multa, foarte multe articole despre marcile de lux (a se citi printre randuri ca multi romani au deodata multi bani si tre facut doar un mic efort ca sa le explice exact ce tre sa scrie pe label, ca sa dea bine). Imi dau seama ca o parte a publicului roman, care a auzit de gradina blandianei, nu e chiar asa de usor de pacalit cum cred unii… insa oamenii acestia sunt mai degraba exceptiile. Deci cosmeticale, produse de lux, ca din pom reclama la geox pantoful care respira. Multe poze cu vedete, si chiar si cu un ochi neformat – e una din primele reviste glossy studiata de mine – imi dau seama cu ochiul liber de multitudinea de retusuri din photoshop (pt ignoranti, toate vedetele sunt trucate de nici nu le mai recunosti daca le intalnesti pe strada: talia, soldurile, bustul, cosurile, pistruii sunt eliminati cu o bagheta magica in acest program minunat care face muuult mai multe decat chirurgia estetica – inca o dovada ca softul isi face toti banii (sic)).

Multe parfumuri, si multe creme antirid – frica de batranete deschide probabil cel mai usor buzunarele cititoarelor. Pe de o parte, revista zice sus si tare in articole “sa fii tu insati, cu calitatile si defectele tale, sa iti vezi de viata ta, de micile momente placute” pe de alta “da, dar timpul trece, si tu esti din ce in ce mai batrana, iar altele mai tinere vin din urma si tre sa faci eforturi mari, ca sa faci fata, ce zici de crema asta misto antirid? ultimul racnet, inventata de un doctor, e extraordinar de buna, daca nu te-ai prins deja dupa cat de mare e pretul” Recunosc, a durat doar 2 minute sa aflu pe google ca numeroase studii stiintifice au dovedit fara dubiu ca:

- nu exista nici o corelatie intre pretul cremelor antirid si eficacitatea lor

- marea majoritate doar hidrateaza pielea si o intind momentan, creand doar dependenta

- de zeci de ori este mai eficient sa nu te expui la soare, sau daca stai in soare, sa iti dai cu crema cu factor foarte mare de protectie solara daca nu pe toata fata, macar pe zonele unde apar ridurile de expresie

- pana la urma daca ai riduri sau nu tine si de mostenirea genetica (mai ales de cat de grasa e pielea), de unde si obligativitatea pt tenul uscat sa se hidrateze la greu

frivolitati

Zilele acestea am dedicat o multime de timp unor lucruri cel putin marunte: shopping, shopping, citit elle (pt prima data in viata!), shopping, fitness, cochetarii, si mai mult de o pereche noua de pantofi … Cum prea luase o tenta serioasa jurnalul meu online, m-am gandit sa profit sa impartasesc cateva dintre impresiile mele la descoperirea acestei lumi cu totul noua pentru mine.

Inainte de a fi acuzata de prea multa superficialitate, tin sa mentionez ca am observat recent, o data cu micile retusuri de imagine, ca atitudinea oamenilor cu care am contact zilnic s-a schimbat, de la vanzatorul din piata pana la prietenii dintotdeauna, desi nu am devenit nici mai desteapta peste noapte, nici mai buna la inima, nici mai modesta, si nici tactul meu desavarsit pe care daca l-am avut candva, s-a pierdut, si inca nu l-am regasit. Fapt care m-a pus pe ganduri, si recunosc, m-a indemnat sa aprofundez mai departe subiectul.

Ca o completare, astazi am avut inspiratia sa spionez si tabara adversa – am cumparat si rasfoit Esquire – baietii de la chiosc m-au asigurat ca este cea mai vanduta revista de gen. Nu stiu de ce, dar am impresia ca iar o sa scriu mai mult decat trebuie pt un post pe blog….

Bun, de unde sa incep? Ah, am uitat sa mentionez, mi-am pierdut cateva ore bune intr-un superstore de cosmeticale, unde am primit o multime de sfaturi, de la interesante pana la de-a dreptul caraghioase si recunosc, am si indraznit sa cumpar 2-3 nimicuri. Nimicuri e un fel de a zice, ca majoritatea item-urilor sunt mai scumpe decat un abonament la aerobic / 2-3 mese la restaurant / chiar si un bilet dus intors la viena, cumparat din timp. De unde concluzia mea ca desi oferta uriasa, cererea e fenomenala. Mai multe am intales rasfoind revistele de profil … (to be continued)