Rodiq » Posts for tag 'people'

constantele universului: suferinta autoindusa?

Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, suferinta autogenerata este constanta ?

Am stat eu si m-am intrebat …

Dintr-un fapt banal, clasica alergatura dupa o pereche de pantofi.

Mai exact problema mea: sa gasesc niste pantofi care au un pic de toc (nu balerini, un pic mai business), dar care sa nu ma stranga/bata, dimpotriva, sa fie ff confortabili si usor de purtat o zi intreaga. Foarte mare problema, caci am un mare adversar: moda. Toate magazinele sunt pline de pantofi de 20 de cm inaltime. Poate nu chiar toti de 20 dar macar de 12 sigur se gasesc in fiecare vitrina, exista si mai putin, la limita hai  7-8 cm, cu toc cui … evident. Eu cad in nas la primul pas si daca tocul are 7 cm ….:((( nici nu se pune pb sa pot merge pe 7 cm cateva sute de metri …minimul de mers pt o zi activa.

Asa ca nu pot sa inteleg cum de unii oameni suporta chestia asta, nu doare? sau isi pun pantofii si stau locului birou si in autoturismul personal toata ziua?

Evident, ma vait in timp ce recunosc ca la sala si cand sunt cu bicla pe traseu trag de mine pana ma doare fiecare fibra, si nu mai am aer sa respir, si atunci mi se pare cel mai fun :)

Sa fie o constanta a universului, suferinta autoindusa?

socializare, nivelul urmator?

In toamna aceasta am avut un “puseu” de socializare, am cunoscut in cateva saptamani mai multi oameni decat in ani de zile…

si cum in ultima vreme ma tot uit la star trek-uri, incep cumva sa ma identific cu o parte din personaje (mai exact cu toate mai putin Deanna Troi – empatia pur si simplu nu e ceva natural pt mine), si imi dau seama ca abordarea mea a umanului seamana putin cu eforturile lui Data … in stilul lui as putea zice: ca a cunoaste oameni este o experienta minunata, ca vor exista intotdeauna surprize placute, dar si surprize mai putin placute. Simt ca e bine sa le dau oamenilor noi cunoscuti credit, si sa sper ca surprizele neplacute nu vor veni. Si totusi unele “rautati” descoperite intamplator sunt absolut haioase in copilarismul lor (de la barfe, la minciunele, superficialitati si altele), nu mi-as fi inchipuit acum cateva luni cum se comporta unii  oameni maturi si responsabili (suspectez ca exemplele sunt de prisos). Dar asta este, si eu sunt om, cu defectele mele, mai mici … sau mai mari, iar per ansamblu, e tare bine sa cunosc oameni noi. Intr-o proportie majoritara, s-au dovedit extraordinari, am invatat insa sa dau oamenilor timp pentru a-i cunoaste cu adevarat.

Si pt ca tot vorbeam de Star Trek, incep sa suspectez ca am ceva (doar putin!) in comun si cu Worf (genul rece si intimidant?) – este pur si simplu un mod de a fi, o aparenta inselatoare ce nu tre luata prea mult in serios

de ce blogging?

De ce exista bloguri? De ce isi doresc unii oameni mai mult  trafic? Scriu ca sa atraga mai multi vizitatori? Cateva intrebari foarte bune, care mi-au fost puse de curand.

Sunt multe motive pentru care oamenii scriu bloguri, enumar cateva doar:

- pentru ca le place sa scrie, ii atrag cuvintele, cu sensurile si subintelesurile lor. Vor sa comunice prin cuvinte. In alta viata ar fi fost scriitori si s-ar fi luptat sa publice o carte. Chiar exista bloggeri care au devenit scriitori “de cariera”. Nu e cazul meu (nu am amintire mai traumatizanta din copilarie decat tema de compunere).  Admir foarte mult oamenii care au talent la scris, si mi se pare extraordinar timpul in care traim. Vrei sa scrii? Vrei sa fii citit? Nu tre sa iti vinzi casa ca sa iti publici o carte, si nici nu depinzi de vreun editor. Ai nevoie doar internet.

- pentru a folosi internetul ca mijloc de comunicare. de multe ori cu un interes in spate, sau o cauza de sustinut (comunitatea adobe, velorutia, maimultverde, bloggurile politicienilor etc. etc.). Folosit in acest mod in special de companii/organizatii si  orientat exact pe un anumit canal de informatie. De altfel modul acesta de a scrie clar definit, avand o tema clara in spate, mi se pare cel mai potrivit, eu scriu despre cam multe chestii si iese cateodata o mare amestecatura. Si un un text scris pe blog are un impact mai direct decat orice calup de publicitate.

- ca venit suplimentar (zoso.ro e un exemplu bun cred). blogul devine aici o sursa independenta de noutati, iar bloggerul incepe sa cunoasca stresul de a posta de mai multe ori pe zi, de a fi la curent cu toate, si de a promova intens site-ul, on si off line. Devine pentru multi oameni un mod de a-si castiga existenta sau suplimenta veniturile, si desi nu pare, nu este foarte usor, ba chair stresant. Insa este o munca  plina de satisfactii, mai ales daca faci ce iti place. Aici sper ca exista si bloguri ale oamenilor din industria stirilor, saturati de cenzura si de interesele de grup, care profita sa poata scrie despre ce si cum vor ei, si sa si scoata un profit pe deasupra. Ca exista si o cerere reala de astfel de surse de stiri, este clar pentru multa lume (eu de ex nu ma mai uit la tv, insa lista de feeduri la care sunt abonata este in continua crestere). Daca vreau sa fac si eu acelasi lucru? Cred ca nu, as prefera ceva mai putin stresant. Mi-am pus google add words doar ca sa ma asigur ca google imi parseaza site-ul cu multa constiinciozitate.

- drept un mijloc de educare, de informare, de propaganda unor idei si doctrine. As enumera aici ca exemple tot velorutia, site-urile organizatiilor ecologiste, downshifting romania, precum si site-ul lui dani, cu experientele mai mult sau mai putin placute in service-urile hyundai din bucuresti, si de ce nu, iarasi blogurile personalitatilor politice.

- ajung la ideile care m-au atras pe mine. blogul are o componenta sociala. este o oportunitate de a pastra legatura si a intra in contact cu oameni care au aceleasi preocupari, de a propune idei si de a primi un feedback, de a schimba modul in care gandesc si de a vedea lumea altfel. Sunt convinsa ca asa cum mai demult se critica natura antisociala a internetului, iar apoi s-a vazut ca oamenii care isi petrec mult timp pe internet au o viata sociala mai bogata, si blogg-ingul aduce in plus in aceasta privinta. aici subscriu, este unul din motivele pentru care scriu.

- pentru o eficientizare a comunicarii. ma refer la impresii de vacanta, retete, calatorii mai lungi (zumzumzum.ro), care se pot transcrie proaspat, in fiecare zi. este o usurare sa ajungi acasa, sa iti desfaci bagajul si sa stii ca vei povesti prietenilor doar cateva lucruri mai speciale, ca ideea in mare au vazut-o deja pe net. si mi-am recitit propriile retete de multe ori, sunt mai de incredere pe net decat din amintiri. si aici subscriu.

- este o cura a mintii, pentru oamenii cu prea multe idei sau teorii. ti se invart in cap, si nu scapi de ele. insa daca ai 10 minute de claritate, le concentrezi in cateva fraze, si gata, ai scapat! mintea este din nou ca o pagina alba, si poti sa dormi linistit/linistita. si aici subscriu! ce am observat insa practic: este greu sa ajung la momentul de claritate, de multe ori sunt atat de obosita incat ma multumesc sa citesc ideile altora. Dimpotriva, atunci cand adopt o atitudine activa, nu pasiva, si scriu eu, am senzatia ca incep din nou sa imi clipoceasca neuronii. este cumva o activitate inversa uitatului la tembelizor.

- pentru a  descrie  solutia la anumite probleme specifice, interesante pentru o nisa ingusta de internauti. cum sa ajustezi noua versiune de ubuntu? sau sa adaugi simboluri grecesti in jasper reports? scriind pe net, nu mai trebuie sa redescoper raspunsul data viitoare cand am nevoie de el, insa mai important, cu siguranta google va indexa pagina, iar alti oameni cu aceeasi problema o vor gasi si isi vor bate mai putin capul. Inca un mod de a intra in contact cu oameni cu preocupari similare.

- pentru ca da bine? este motivul cel mai putin motivant, si cred ca genul acesta de bloguri nu au viata prea lunga.

Incotro mai departe? Oare peste 3-5 ani un procent semnificativ de oameni vor avea un jurnal online? asa cum astazi toata lumea e pe messenger? Vom trai si vom vedea. Daca este onorabil sa urmaresti sa iti cresti traficul? Cred ca da, pentru ca blog-ul presupune dorinta de comunicare. Insa cu o mare conditie: acest demers sa nu schimbe / deterioreze calitatea  continutului.

despre peturi

Incep acest post cu o poza reprezentativa:

peturi

Si contextul in care a fost luata:

lac

Si continui cu tristul adevar: un procent urias de romani nu sunt educati sa nu lase mizerie in jurul lor. In comunism nu existau peturi si ambalaje din plastic, iar sticlele aveau valoare mica, aproape simbolica, insa suficient cat sa nu fie aruncate. Combinate cu lipsa de educatie – oare nu toti invatam de mici copii sa nu lasam mizerie in jur?

Si imi dau seama ca fiecare dintre noi trebuie sa faca ceva in acest sens, daca vrem sa nu mai vedem peturi peste tot. Hadeti: sa zicem oricate ori avem ocazia oamenilor din jur ca nu trebuie lasata mizerie negdegradabila, sa ne implicam in campanii de educare la scara larga, sa cerem sa se difuzeze spoturi la tv si la radio, sa cerem amenzi si inspectii si sa mergem ca voluntari la strans pet-uri. De ce nu sunt amendati oamenii care nu isi strang propria mizerie? De ce nici o firma de imbuteliat suc sau apa nu scrie pe eticheta si pe reclama ca pet-ul nu se degradeaza si nu trebuie aruncat? De ce nu sunt obligati sa puna la dispozitia oamnilor centre de reciclare? Este prea multa mizerie!